Archive for May, 2011

miercuri… caldura si nervi

Posted by on Friday, 27 May, 2011

Spuneam, in postul anterior, ca miercuri am avut o zi foarte aglomerata si plina de nervi… o zi de miercuri extrem de calduroasa, dusmanos de calduroasa… iar eu teribil de neinspirata, adica m-am imbracat in blugi, sa mi se lipeasca de mine… dar nu cu blugii era problema, ci cu sandalele… sandalele mele cele noi, cumparate de pe net, inca din luna martie… cu talpa inalta si numai bretelute, chitite sa-mi frece pielea, in contact cu transpiratia si praful, incaltate pentru prima data la drum lung… Trecand peste asta, alta a fost problema si cauza care m-a umplut de nervi… Da, de nervi, pentru ca a trebuit sa merg sa-mi scot diploma/certificatul DPPD, de la Bucuresti… al treilea an cand ma duc pentru acea hartie si inca nu este gata… culmea, acum nici macar nu mai figurez in baza de date, desi am terminat acele cursuri, in urma cu 3 ani, in iulie 2008, cand mi s-a eliberat o adeverinta de absolvire, cu nota examenului final, adeverinta ce tinea locul acelei/celui diplome/certificat (nu stiu exact ce e: diploma sau certificat), un an de zile, pana la eliberarea actului… In iunie 2009, am achitat si taxa de eliberare, dar actul nu era gata, am mers si in 2010, dupa act, dar inca nu era gata… Nu m-am enervat in anii anteriori, deoarece nu-mi era necesar acel act, aveam continuitate, insa anul acesta imi trebuie la dosar… Am aratat, la ghiseu, chitanta de plata, emisa la data de 16.06. 2009, impreuna cu buletinul. Doamna de acolo nu m-a gasit in baza de date, dar mi-a dat un numar de telefon, de la sediul central, de unde mi se eliberase adeverinta, in urma cu 3 ani, care atesta finalizarea cursului DPPD… Am iesit afara si am inceput sa sun. Si am sunat… si am sunat, de 10 ori am sunat… suna de 3-4 ori, apoi imi respingea apelul… banuiesc ca cineva, de la celalalt capat al firului, era tare “ocupata”… Am mers inapoi la ghiseu, sa cer alt numar de telefon. Doamna era plecata si asa a ramas pentru 15 minute… suficient timp sa se faca coada la ghiseu… Nu avea alt numar de telefon, dar m-a trimis la “plimbare” pana la sediul central… si cum eram eu dispusa sa merg pe jos, cu sandalele cele noi si pline de bretelute, pe caldura aia dusmanoasa, m-au apucat toti nervii… i-am zis ca era mai bine sa trimita ea un mail, catre sediul central, sa vada ce se intampla cu acele acte, pentru ca eram mai multe persoane in aceeasi situatie si, culmea, toate femei si din provincie… Doamna s-a atacat foarte tare si mi-a zis pe un ton rastit: “ Cand credeti ca am timp sa trimit si mail, nu vedeti ce este aici?”… Cat timp n-ati fost la gheseu, doamna… in 15 minute puteati trimite un mail de 2 minute… Am plecat asa cum am venit, adica n-am rezolvat nimit, dar mi-am luat inima in dinti si am mers la sediul central, unde era o domnisoara secretara, care mi-a promis ca-mi va rezolva problema ivita, ca actele s-au trimis la prelucrat, acolo de unde venisem eu, la eliberari, in urma cu 3 ani… si nu intelegea nici ea, de ce nu sunt gata acele acte. Mi-a cerut numarul de telefon, mi l-a dat si ea pe-al ei, urmand sa ne auzim a doua zi… M-a sunat astazi si mi-a zis ca a rezolvat problema… figuram fara examenul final, examen care figura in adeverinta eliberata cu 3 ani in urma, doar ca la “eliberari” le fusese lene sa introduca, in calculator, datele de pe foaia matricola… Acum, cica, trebuie sa astept vreo doua saptamani, sa-mi elibereze diploma/certificatul. Nu stiu de ce dureaza atat de mult, totusi, secretara cea draguta, de la sediul central, mi-a promis ca incearca sa rezolve mai repede , cam intr-o saptamana… o sa stea cu telefoanele pe cucoanele alea, pana imi rezolva problema :)

Cam asta a fost o zi de miercuri, ucigator de calda si nervi dilatati la maxim.

e bine sa stii…

Posted by on Thursday, 26 May, 2011

Vreau o zi in care sa ma plictisesc, o zi in care sa nu fac nimic si sa ma vait ca ma plictisesc de moarte… In ultimele doua zile n-am avut timp nici sa rasuflu. Ieri a fost o zi foarte aglomerata, prin Bucuresti, o zi cu multi nervi, alergatura… am fost “avion”, incercand sa rezolv cat mai multe treburi… dar despre asta voi povesti cand am ceva mai mult timp, ca sunt foarte revoltata pe o treaba…

Azi, am fost aglomerata din nou… Dupa ce-am terminat serviciul, pe la 13.30, am chemat taxiul sa ma duca pana acasa, cu geamul de 60/65 cm… geamul pe care trebuia sa-l pun in locul celui spart sambata in mod misterios :)… Am ajuns acasa, am lasat geamul, am curatat chitul care ramasese pe rama, apoi am plecat sa iau cuisoare si silicon, pentru geam, si o clanta pentru usa de la baie. Am venit acasa si m-am apucat de treaba… dupa ce am pus siliconul, am constatat ca nu intra geamul, ca e putin mai lung intr-o parte… ce era sa fac, ca nu aveam diamant din ala sa-l tai, asa ca m-am apucat sa raschetez rama cu cutitul… si ciocanul… Am reusit, in cele din urma, sa fixez geamul, m-am chinuit sa bat si niste cuisoare, apoi sa mai pun niste silicon, ca sa fiu sigura ca nu-mi mai cade geamul(am uitat sa va spun, se pune foarte greu silicon… impingi in tubul ala de-ti vine acru… am facut febra musculara la maini)… mi-a luat cam doua ore geamul ala, cu tot cu sters. Apoi m-am apucat de clanta de la baie. Am cumparat doar mecanismul ala din interior, iar acasa am constatat ca s-a rupt arcul de la clanta(e o clanta diferita, nu cea clasica), iar mecanismul nu se potriveste cu gaurile de la cel vechi… am incercat sa improvizez… am rascolit toata debaraua in cautarea altei clante, pana cand mi-a venit alta idee… am luat clanta din interiorul debaralei, pentru ca imi trebuia doar un maner din ala, celalalt era bun… am lasat mecanismul vechi, cu clanta din interiorul debaralei, iar in interiorul debaralei am pus-o pe cea defecta… toata treaba asta m-a dus la vreo doua ore… as mai avea sa repar o priza, pe care vad ca nu se pricepe nici un barbat s-o rezolve… o sa-mi iau inima in dinti, intr-o zi, si o sa incerc s-o repar si pe-aia(daca nu mai apar pe-aici, inseamna ca nu mi-a reusit)… Apoi nu mai stiu ce-am facut, dar s-a facut noapte… a, am uitat, am privit randunelele cum incearca sa-si faca cuib la fereastra mea, ca in fiecare an :)

Ca femeie, e bine sa stii sa faci de toate, mai ales lucrurile necesare casei… Se intampla sa ti se arda un bec si nu are cine sa ti-l schimbe, ce faci, stai pe intuneric?… sau ti se sparge un geam, ce faci, stai in curent?… Femeile nu fac doar copii, mancare, spala rufe, curatenie… femeile se descurca in toate situatiile, sunt pricepute in toate domeniile si ar putea trai fara barbati… barbatii sunt neindemanatici, comozi, nepriceputi ( nu toti, vorbeam in general)… sau foarte ocupati.

din arhiva adunate

Posted by on Tuesday, 24 May, 2011

Am gasit un fel de leapsa, la AnderaY, si daca tot e vreme de stat la povesti, mi s-a facut dor sa mai rasfoiesc blogul meu. Leapsa asta este legata de arhiva blogului, adica de postarile mele mai vechi… defapt doar de o sigura postare din blogul meu, pe care s-o repostez, s-o aduc la lumina inca o data. Stati asa, sa va explic… articolul nu poate fi oricum, ci trebuie sa fie amuzant sau un articol care descrie o multumire a mea, ceva ce mi-a adus fericire, din cate am inteles… Ma rog, trebuie sa fie un post de bine ;)

Inainte sa rasfoiesc arhiva, m-am gandit cam ce-am postat eu de-a lungul a doi ani, apoi am inceput sa caut… Uf, mi-a fost destul de greu, pentru ca as fi postat mai multe , incepand cu: EL… doar asa, sa-i simt Sufletul din Palma, atunci cand Norii se aduna in Dimineti cu liliac ;)… Dar am ales sa repostez un subiect la moda, desi articolul acesta este primul pe care l-am scris, undeva prin ianuarie 2009 ;)

E CRIZA… SI E MULTA

Odată cu anul 2009, a început să se folosească tot mai des cuvântul „CRIZĂ”… Am început să cred că este cuvântul cheie, făra el nu se mai poate trăi…

Într-una din zilele trecute am luat taxiul pentru a ajunge în timp util la muncă. Am ales taxiul după tariful scris pe uşă(1,5lei/km,1,5 lei pornirea), făcându-mi socoteala câţi km sunt şi câţi bani am… Am ajuns cu bine la muncă, aşa că l-am întrebat pe taximetrist cât face…

-7 lei!

-7 lei?cum aşa?s-au înmulţit kilometrii?

-Ştiţi… cu criza asta…

E criză? Să mori tu!… Şi e multă să ajungă la toată lumea? gândesc intrigată…

-Păi, e criză? Eu am citit pe uşa tariful, că altfel nu urcam…

-Ştiţi cu criza asta…

-Nu pot să dau atâţia bani… nu am şi chiar de-aş avea n-aş da… Dacă fac socoteala eu plătesc un km jumate în plus… 1,5lei/km X 2 km= 3,0 lei, corect?

-Corect! dar…

-Plus 1,5lei pornirea =4,5 lei… Corect?

-Corect! dar…

-Hai, 5 lei… îţi mai lăsam eu încă un leu… deci 6 lei cu totul, dar 7 lei… un km jumate in plus?

-Aveţi dreptate!

Îi dau 6 lei, ca atât aveam disponibil şi intru grabită în şcoală… Sunt în criză de timp… deci şi eu sunt în criză…

Încep munca, însă după 10 minute, vine domnul administrator şi-mi stinge luminile zicându-mi:

-Ce nu vezi? E lumină afară, se vede… aici se consumă cel mai mult curent…

-E încă semiîntuneric, nu se vede foarte bine… am nevoie de puţin mai multa lumină… copiii au nevoie de lumină…

-Trebuie să facem economie… e criză!… foloseşte mai puţine neoane!

Ok, o să folosesc mai puţine neoane… doar şirul din mijloc… Dacă stau bine să mă gândesc aş putea să reduc ora la 30 minute… O să propun asta in Consiliul Profesoral… Începerea orelor la 9.00, scurtarea orelor la 30 minute, a pauzelor la 5 minute, pauza mare de 10 minute… şi atunci am face o foarte mare economie de curent electric… n-am mai aprinde nici un bec… Dar ar putea să ne sară parinţii în cap(copiii ar consuma mai mult curent acasă), că deh şi ei or fi în criză… Mai târziu aflu de la secretariat că din cauza crizei trebuie să vin cu coala de acasă, ca să trag ceva la xerox(nu mai au voie să ne dea coli pentru cereri iar adeverinţele se plătesc)… E criză!

Spre casă intru într-un market să mai cumpăr un şampon şi o mască de păr. Plătesc şi aştept să-mi pună produsele în pungă… dar nu se întamplă lucrul ăsta. Cer o pungă, iar vânzătoarea îmi arată un afiş:”DE AZI PUNGILE SE PLĂTESC”… te pomeneşti că tot din cauza crizei…

-Dar de ce? Ştiam că punga nu costă, doar nu e prima dată când cumpăr de aici… cum să plec cu produsele în braţe?

-Ştiţi, e criză… aşa a zis patroana, de azi se plătesc şi pungile.

-Te pomeneşti că de mâine trebuie să plătesc şi aerul pe care îl respir în magazin?…

Cumpăr şi punga şi plec, crizată deja de atâta criză… E criză… peste tot e numai criză, cum de n-am văzut?

Mă iau cu treburi prin casă ca să uit de criză. Mă apuc să mai gătesc ceva de mâncare… Dintr-o dată simt înţepături puternice sub coaste, în partea dreaptă… dureri cumplite… Pun mâna pe telefon şi sun o prietenă medic. După ce îi spun ce am mâncat şi ce am băut îmi zice:

-Ai făcut o criză de colică biliară!

-Iar crizăăăă?

-Ai mai făcut altă dată?

-Nuuuu, scuze, dar am auzit astăzi cuvântul ăsta de 100 de ori… cred că de acolo mi se trage…

O zi de criză… am avut o zi de criză şi aşa vor fi toate deacum în colo… Nu mai putem trăi fără cuvântul CRIZĂ… Toată existenţa noastă se leagă de el… Criza e aerul pe care il respirăm, e apa pe care o bem… criza e însăşi existenţa noastră…Vă doresc CRIZĂ placută în continuare!Vă las acum ca sunt in CRIZĂ de timp!

n-a fost sa fie

Posted by on Sunday, 22 May, 2011

A trecut si “apocalipsa” asta si nimic… Tot n-am scapat de plata facturilor si a ratei la banca, asa cum speram, plus ca maine trebuie sa pun geam la usa de la dormitor. Da, ieri am spart geamul. Defapt nu l-am spart eu, jur!… Eu nu m-am miscat de pe scaunul din fata calculatorului, decat la vreo 10 minute, dupa ce s-a spart… O forta nevazuta l-a spart, in nici un caz eu, jur! Era sa fac infarct, stiind ca nu este nimeni in casa, inafara de mine…

Nu stiu cum s-a intamplat. Eram in fata calculatorului, langa fereasta. Citeam ce scrie lumea despre apocalipsa care trebuia sa vina si ma amuzam, ca oamenii sunt nehotarati: ba vine la ora 18:00, ba pe la 4:00… Eu preferam pe la 4:00, ca as fi fost in lumea viselor.

Dintr-o data am auzit un vuiet puternic, fereastra s-a deschis umfland perdeaua si trantind usa de la dormitor, care era intredeschisa, si facand geamul de la usa tandari… o fractiune de secunda, atat a durat… Nu mi-am dat seama ce s-a intamplat… am intepenit, cu ochii beliti cand la lustra care se balansa puternic, cand la usa… Inima imi batea foarte tare si simteam ca ma sufoc.. Am stat asa vreo 5 minute, nestiind ce sa fac… Mi-era frica sa ma duc sa vad ce s-a intamplat cu geamul de la usa… Aveam impresia ca voi gasi pe hol, printre cioburi, cine stie ce aratare, care a intrat prin fereasta si s-a oprit in geamul de la usa. M-am uitat la ceas. Era 18:06… mi s-a ridicat parul, gandindu-ma la previziunile pe care le citisem pe net :)… M-am ridicat de pe scaun si am mers, cu teama, sa vad “aratarea”. Nu era nimic, decat cioburi in forma de fasiute, imprastiate pe juma de hol. M-am uitat la geam si am ramas uimita… geamul era spart in mijloc… o gaura rotunda, de vreo 30 cm, de parca ar fi explodat ceva in el. Am verificat usa de la intrare. Era incuiata. M-am apucat sa strang fasiile de cioburi, apoi sa le scot si pe cele ramase in rama, reusint astfel sa ma tai usor la un deget. Am pus cioburile intr-o sacosa, pe care am lasat-o pe hol. Mi-am revenit din sperietura, imbarbatandu-ma ca  n-a fost altceva decat curentul, format pe sub usi,  ca geamuri deschise erau doar in baie, sufragerie si celalalt dormitor, iar usile erau inchise… dar, ce nu-mi puteam explica, era faptul ca, acel curent a deschis geamul din termopan(poate nu-l inchisesem eu bine), iar afara nu batea vantul… In fine, m-am asezat iar in fata calculatorului la citit una, alta… si iar era sa fac infarct… In linistea care se asternuse in casa, am auzit cioburile miscandu-se in sacosa… le-am auzit o data, de doua, de trei ori… la intervale regulate de cateva zeci de secunde. Cioburile se asezau si ele in sacosa, alunecau in spatiile dintre ele, dar frica din mine imi spunea altceva :)…

Si uite asa, am aseptat sa se intample ceva peste noapte, ca tot m-am speriat peste zi… dar n-a fost sa fie, ce sa fac…  asa ca, maine trebuie sa pun geam la usa, miercuri trebuie sa platesc telefonul (mi-am facut amanare de plata, in speranta ca vine “apocalipsa”… ha ha ha), apoi vine si rata la banca… Ce ghinion! Am asteptat degeaba :)

tot o sarbatoare

Posted by on Friday, 20 May, 2011

Avand ceva timp in dimineata asta, m-am apucat sa citesc pe ici pe colo, ce-au mai scris prietenii mei prin bloguri… Am ajuns la AnderaY, care are un fel de leapsa si, din curiozitate, am vrut sa vad cum da lumea de blogul meu, ce cauta lumea pe google… n-am preluat leapsa, la mine, lumea cauta lucruri serioase, nimic amuzant :)… totusi, am gasit de mai multe ori, cautari gen: “cutremur”, “sfarsitul lumii”… Ultima cautare de acest gen este: “e vreun cutremur pe 21 mai 2011?”… ei bine, nu stiu daca maine va fi cutremur, dar mi-am amintit de ce m-a pufnit rasul ieri, cand ma intorceam de la scoala.

Mergeam agale, catre casa. Nu mai aveam foarte mult pana sa ajung, doar vreo 200 m, dar mi se parea ca mai sunt km, de cand s-a facut sosea prin piata, au mutat treceri de pietoni, trebuie sa ocolesc mai mult… Pantofii incepusera sa ma stranga, pentru ca piciorul meu este obisnuit doar cu adidasi si papuci… si ma tot intrebam cine m-o fi pus sa-mi iau pantofii… as fi vrut sa ma descalt, dar era prea mult praf pe strada… In fine, mergand asa cu gandurile mele, vad venind din fata un barbat, imbracat in costul, cu cravata, care vorbea la telefon. Era foarte suparat sau speriat… Cand s-a apropiat de mine (sau eu de el sau amandoi in acelasi timp), am auzit zicand celui/celei de la celalalt capat al firului: “ Ce e azi? Azi suntem in 19, maine suntem in 20, sambata e 21 mai, murim toti… se duce dracu tot!”… jur, omul era foarte serios si suparat… M-a pufnit rasul instantaneu, atragand atentia unei femei, care venea tot din sens opus. S-a uitat foarte mirata la mine… m-as fi oprit sa-i explic de ce rad, sa nu ma creada nebuna, sa nu-si zica in gand:”prostul rade de ce-si aduce aminte”, dar am lasat-o asa, sa creada ce vrea.

Ajunsa acasa, am intrat pe net. Pe facebook se discuta aceeasi chestie. Am cautat si eu pe google, sa vad ce zic “specialistii” si cercetatorii (mai ales cei britanici :))…

“Sfarsitul lumii sau Apocalipsa este aproape. Anul acesta, pe data de 21 mai 2011, vom muri cu totii, sunt de parere adeptii unei secte americane.”… zau? Eu stiam ca e Constatin si Elena pe 21 mai, ca e o zi de sambata, ca trebuie sa ma trezesc de dimineata sa merg la niste cursuri si ca e si ziua mea, ca sunt botezata Constantina, desi nu mi-au trecut prenumele asta si in acte… deci scap de facut cinste, scap de cursurile de TIC si dorm mai mult, desi n-au spus la ce ora se petrece, era important sa stiu, ca daca este pe seara sau pe la pranz, nu scap de toate astea… as prefera sa se sfarseasca lumea de dimineata, la prima ora :)

… Acum sunt confuza, dupa ce am citit si asta: “Ciudata aliniere nu va fi brusca, ci este pregatita de cateva mii de ani, pentru a avea loc in data de 21 decembrie 2012, la ora 11:11 a.m. GMT.”… daca murim maine, cum sa mai murim si in 21 dec. 2012?… macar aici stim si ora :)

In fine, de vreo 3-4 ani, ar fi trebuit sa murim in fiecare an, odata cu “gaura neagra”, care n-a vrut sa ne inghita… cred ca suntem prea pacatosi de nu ne vruse nici “gaura”…

Dupa ce am citit si asta: “Niciun om de stiinta din lume de buna credinta nu este la curent cu vreo amenintare catastrofala prevazuta pentru decembrie 2012″, se afirma in comunicatul NASA.”, m-am linistit. Tot in cercetatori am incredere.

Voi ce faceti de “sfarsitul lumii”, adica maine? :)