Archive for April, 2011

Londra in imagini

Posted by on Wednesday, 27 April, 2011

Iata ca am revenit, am inceput si munca, dupa un concediu medical si o scurta vacanta. Chiar mi-era dor sa merg la munca, sa vad copii multi. Am avut o vacanta frumoasa, cu o scurta “fuga” la Londra, ca mi-era dor de ea. N-o sa mai scriu despre Londra, am mai scris ce simt cand sunt acolo, tot aia simt de fiecare data cand ajung acolo sau cand ma gandesc acolo… Ceea ce a fost diferit, de data asta,  a fost aglomeratia foarte mare, deaorece Pastele ortodox a cazut in aceeasi zi cu cel catolic, deci toata lumea era in vacanta… si “royal wedding”, nunta printului William si Kate, despre care vorbesc toate ziarele si posturile de televiziune din intreaga lume (am si eu cateva ziare londoneze, unde se scrie si sunt poze cu cei doi de cand erau mici si pana in prezent). Pe langa toata aglomeratia, a fost si foarte cald… incredibil de cald pentru Londra si pentru luna aprilie, am prins temperaturi intre 26 si 30°C (80-85°F) si fara niciun strop de ploaie… si mi-a fost ciuda ca nu mi-am luat sandalele si lucruri de vara, doar doua bluze cu maneci scurte. Castanii erau deja infloriti ca si bujorii… la noi vor inflori mult mai tarziu.

Am ales cateva poze, din sutele de poze pe care le-am facut in vacanta asta, desii am mii de poze din 2008 si 2010, dar de fiecare data, altceva imi atrage atentia… e ca atunci cand te uiti de mai multe ori la un film si de fiecare data mai observi un detaliu care ti-a scapat datile trecute… Nu sunt cele mai reusite poze, dar sunt poze din locuri dragi.

London Eye

Oxford Circus

Regent Street

Piccadilly  Circus

St. James’s Park

Schimbul de Garda

St. James’s Palace

Indicatoare

St. Paul Cathedral

Bank Junction

Monument

Tower of London

Tower Bridge

Tamisa

Englezi la o bere dupa program

Cabina telefonica

Vedere din Monument

Westminster Abbey

Trafalgar – National Gallery

Buckingham Palace

Mai multe poze veti vedea pe  Facebook :)

pauza

Posted by on Sunday, 17 April, 2011

Am asteptat atat de mult momentul asta… am numarat zilele, m-am necajit ca m-am imbolnavit… acum sunt bine, bagajele mai asteapta mici retusuri… eu trebuie sa ma aranjez… stiu ca noaptea asta o sa fie cea mai lunga… maine dimineata imi iau zborul, catre Londra :)

Va las cu bine! Sa aveti grija de voi!

Am revenit… si ca sa fiu in ton cu plecarea mea si cu culorile Wizz Air iata si un clip, special pentru  f , care are un dor de duca ;)

iepurasul vine de la EVOMAG

Posted by on Saturday, 16 April, 2011

Se apropie Pastele, asa ca, m-am hotarat sa-i scriu scrisoare iepurasului, pentru ca , de mult timp imi doresc un laptop… Dar cum nu ma pricep, apelez la specialisti. Am intrebat in stanga si in dreapta si am auzit mai multe pareri. Mi-e greu sa strabat orasul pentru a cauta la magazinele de specialitate, care sunt, oricum putine in orasul unde locuiesc, asa ca, din vorba in vorba, cineva mi-a dat un link catre un magazin online. Am salvat linkul pe desktop PC, ca sa nu-l pierd si m-am apucat de cautat laptopul mult visat… Am deschis pagina si am dat peste cateva modele. Mi-a fost foarte greu sa aleg unu, pentru ca fiecare avea ceva aparte, ca design, dar si ceva in plus, bonus/cadou… Si pentru ca evoMAG.ro e un site complet, din cate am vazut, m-am apucat sa caut si alte lucruri… de exemplu, sistemul meu PC este in moarte clinica, asa ca, m-am gandit sa-mi caut unu nou, bun si tanar… mi-au cazut ochii, pe un sistem PC  ieftin “ ca braga” (cum se spune), incat chiar nu trebuie ratata aceasta ocazie.

Acum ma scuzati, ma apuc sa-i scriu iepurasului si astept livrarea prin curier. Deja nu mai am rabdare! V-am pupat!

concediu medical

Posted by on Wednesday, 13 April, 2011

Azi ma simt mai bine. Usor, usor incep sa-mi revin… Ma dor intepaturile de la injectii, dar trebuia sa le fac. N-am mai facut injectii de foarte multi ani. E a doua tura de raceala… prima a fost in martie, chiar de martisor… probabil ca trebuia sa ma tratez mai bine atunci, dar era toata casa in carantina, iar eu incercam sa-i ajut pe toti…
Am zacut cateva zile si n-am avut chef de nimic. Sunt in concediu medical pana pe 15 aprilie si n-am voie sa parasesc domiciliul… La cabinetul medical, m-a pus sa semnez o declaratie ca voi fi acasa cand se va face control… Intai am ramas cu gura cascata, ca nu intelegeam de ce, apoi m-am edificat: se verifica daca concediul a fost dat “pe bune”… mi s-a spus, daca cumva ies sa cumpar ceai sau medicamente (doar pentru astea as avea voie sa ies :) ), sa pastrez bonurile, ca sa justific absenta mea de la domiciliu, in caz ca voi primi vreo vizita in lipsa… Pana azi n-a venit nimeni… am iesit ieri pana la un market sa-mi iau ceva dulce ca tremuram(organismul cere cand are nevoie)… Inca tusesc, dar nu ma mai doare gatul si capul si nu mai ametesc, deci ma vindec… trebuie sa ma vindec, ca pe 18 aprilie, luni, trebuie sa-mi iau zborul.
… Mi-am amintit iar de copilarie si de injectii. Cand eram mica imi era frica de injectii. Mama, ca sa ne mai cuminteasca (in special pe mine care eram foarte zvapaiata), ne zicea ca o cheama pe doctorita, sa ne faca injectii…
Imi aduc aminte, cand aveam vreo 4 ani, eram la tara la bunici… sora mea sau fratele meu, trebuia sa faca injectii (nu mai stiu exact care din ei era bolnav)… Era iarna, zapada afara, in casa cald… Tin minte ca, asistenta venea in fiecare zi la aceleasi ore, iar mie imi era asa frica, pentru ca faceam “prostioare” in fiecare zi si aveam promisa o injectie de cumintire… asa ca, in momentul cand asistenta intra in casa,
pe mine ma “trecea” brusc la olita (vas in care fac copiii necesitatile fiziologice… pentru cine nu cunoste cuvantul)… si stam pe olita, in hol unde era frig (la tara, doar in camere erau sobe) pana cand pleca asistenta… Asta pana intr-o zi, cand n-a mai mers… Nu stiu ce-au discutat in camera, dar, la un moment dat, am auzit-o pe asistenta zicand, tare sa aud si eu: “Pai daca sta atat de mult pe olita, atunci inseamna ca este si ea bolnava si trebuie sa-i fac si ei injectii”… m-am ridicat rapid de pe olita si cu pantalonii in vine, am bagat capul pe usa si am zis:” gata, am terminat, n-am facut nimic, nu vreau injectii!”… de atunci n-am mai apelat la metoda “olita”… nici nu stiu daca a mai venit asistenta, de atunci…

Un sfat va dau, celor tinere care aveti copii mici sau urmeaza sa-i aveti : nu speriati niciodata copiii cu medicii si cu injectiile, medicii sunt sa-i consulte, iar injectiile sa-i faca bine atunci cand sunt bolnavi… Asa mi-am invatat copilul si n-am avut niciodata probleme cu consultatiile si cu vaccinuri, injectii :)

de ce as mai ramane?

Posted by on Friday, 8 April, 2011

Mai intai mazgalica, apoi Cony,  au devenit curioase sa afle care sunt cele trei motive pentru care as alege sa plec din tara si care ar fi cele trei motive care m-ar determina sa raman.

Am avut timp sa ma gandesc la cele trei motive pentru care as ramane in tara… Nu stiu cu care sa incep. O sa incep cu motivele pentru care as pleca… defapt un singur motiv ar fi de-ajuns sa le rezolv si pe celelalte.

As pleca din tara, in primul rand, pentru ca aici nu-mi gasesc locul, nu ma mai simt “ acasa”, asa cum ma simteam candva… As pleca din tara, dar nu oriunde, as pleca doar in Anglia, acolo unde ma simt acasa, acolo unde, munca mea ar fi recunoscuta la adevarata ei valoare( asta ar fi al doilea motiv)… as pleca din tara, acolo unde nu vad strazi sparte la tot pasul, nu vad cum se demoleaza cladiri vechi(cu multe amintiri),  pentru a se construi cladiri de birouri, care nu se incadreaza in peisaj… unde traficul rutier este fluent si nu auzi muzica data la maxim, in nicio masina luxoasa, din care vezi cotul soferului, iesit jumatate pe geamul coborat la maxim, unde nu se arunca mucuri de tigara pe strada, unde nu vezi picior de caine, iar stapanii cainilor de rasa, culeg excrementele in urma patrupedelor, cu manusi de unica folosinta… sa continui? E vorba despre civilizatie , iar asta ar fi al treilea motiv care ma face sa plec din tara.

Ce m-ar determina sa raman?… putine, foarte putine lucruri, din pacate… As zice familia… desi, familia in care am crescut, e departe (mama, sora, fratele si mamaia… tata si tataie s-au dus de doi ani, dar m-ar veghea oriunde m-as duce) si oricum ne vedem de doua ori pe an, asa cum m-as putea vedea, cu ei, si daca as fi plecata… Copilul il iau cu mine… restul, nu fac parte din mine, nu avem acelasi sange… Prietenii?… nu am atat de multi prieteni, iar prietenii buni, pe care ii numeri pe degetele de la o singura mana, nu sunt aproape, ne auzim la telefon sau vorbim prin intermediul tehnologiei moderne… pana la urma, nici lucrurile astea nu m-ar determina sa raman…

Ar fi, totusi, ceva care m-ar determina sa raman: 1. copiii, elevii mei, pe care imi place sa-i vad cum cresc de la un an la altul, la fiecare inceput de an scolar… 2. Marea, pe care o vad de cateva ori pe an, atunci cand “mi se usuca pielea” si dau fuga, pentru cateva zile, s-o vad, s-o simt, s-o respir… 3. Rasaritul de soare de la fereastra, de fiecare data altul… dudele mancate direct din copac, in drum spre/dinspre scoala, pe care nu cred ca le-as gasi in alta parte; mustul din via de la tara… braga de la chioscul din coltul blocului…

… Amintirile  le iau cu mine, iar uneori le insir aici :)