Archive for March 16th, 2011

voi ce faceti de cutremur?

Posted by on Wednesday, 16 March, 2011

-Doamna, eu nu vin vineri la scoala, ca nu ma lasa mamaia!

-De ce nu te lasa?

-Nu ma lasa ca e cutremur… asa a zis.

…Apoi si alti elevi au zis acelasi lucru, nu vin la scoala ca o sa fie cutremur… Am incercat sa le explic, copiilor, cum sta treaba cu cutremurul, care va veni sau nu, ca nu avem de unde stii… Le-am tinut o scurta lectie, in timp ce uscam fetele la par, despre ce ar trebui sa faca si ce sa nu faca in caz de cutremur si le-am povestit despre un documentar, urmarit cu 2-3 ani in urma, din Japonia, in care copiii japonezi erau instruiti, inca din gradinita, ce trebuie sa faca in caz de cutremur si ce trebuie sa aiba in permanenta la ei: o sticluta cu apa, un pachet cu biscuiti, o poza cu parintii, jucaria preferata si neaparat un fluier… le-am explicat si de ce trebuie toate acele obiecte… toate acestea pentru a putea supravietui daca sunt prinsi sub daramaturi…

… Asa mi-am adus aminte de cutremurul din ’77, singurul pe care eu nu l-am simtit si nu m-a speriat. Eram in clasa I, aveam 7 ani… nu mai tin minte cum a fost ziua de 4 martie 1977, imi aduc aminte doar cum a fost spre seara… poate era ora 17.30, cerul era ciudat, era rosu-gri si apasator… ma cuprinsese o stare de neliniste, o stare pe care n-o mai avusesem pana atunci, iar la varsta aia nici nu mi-o puteam explica, insa o tin minte si de cate ori vad cerul rosu, imi aduc aminte de acea stare… poate nelinistea aceea, era din cauza ca nu-l gaseam pe frate-miu care avea 4 ani jumate si plecase sa cumpere paine si nu se intorsese, poate imaginea cerului mi-a ramas pentru ca priveam in sus si ma rugam sa nu fi patit ceva rau… l-a gasit mama, la alt magazin de paine, ceva mai departe de casa… si totusi, atmosfera din seara aceea era apasatoare, culoarea cerului ma tulbura si fascina in acelasi timp… am privit cerul pana s-a intunecat. Am intrat in casa, dupa ce mama, l-a urmarit pe Mihai pana acasa, sa vada daca stie sa ajunga inapoi… am facut baie si m-am bagat la somn (eram prima care mergea la culcare). Nu stiu cat am dormit… m-am trezit pe scarile blocului, in bratele tatului meu. Auzeam galagie, era intuneric, simteam respiratia sacadata a tatalui meu, care cobora in fuga, cu mine in brate… Am intrebat: ce e si de ce suntem pe scari? Si mi-a raspuns: “E cutremur!”… eu am inteles “e cu trenul”… nu stiam daca visez sau e adevarat si am mai intrebat inca o data si mi s-a dat acelasi raspuns, iar eu am inteles acelasi lucru… tin minte ca eram chiar la lectia “ Cu trenul” din Abecedar(lectia in care copiii facusera un tren din scaunele intoarse) si m-am gandit ca au bagat un tren, care circula printre blocuri… Am iesit din scara blocului si am vazut o mare de lume, toti vecinii… unii plangeau, tremurau, altii tipau… numai eu intrebam continuu “unde e trenul? Cand trece trenul?”, pentru ca am crezut ca toata lumea a iesit din casa sa vada trenul… Tata m-a lasat din brate si a urcat in casa sa mai ia niste haine groase si incaltaminte, apoi am plecat prin centrul orasului sa vedem dezastrul lasat de cutremur… atunci am aflat, pentru prima data, ce inseamna cutremur, desi nu-l simtisem, dar am vazut ce poate face. In noaptea aceea am mers la niste rude, la curte, pentru ca se anuntasera si alte replici( nu stiu unde auzisera toti de alte replici, cred ca la radio) si le-a fost frica sa mai intram in casa… La rudele acelea au inceput fiecare sa povesteasca ce a trait in momentele alea de panica, care ce a facut… asa am aflat si cat de greu am fost eu scoasa din casa, deabia cand s-a terminat cutremurul, pentru ca mama se chinuia sa ma ridice din pat, sa ma ia in brate, iar usile sifonierului o loveau in spate si cadea cu mine in pat, cum si-a facut griji , cand a auzit ceva mare cazand, crezand ca e dulapul de pe hol care ar fi putut bloca holul, si se gandea ca poate va reusi sa ma scoata peste dulapul cazut, sa ma dea tatalui meu sa ma scoata afara, chiar daca ea va ramane blocata in casa… am dormit la rudele acelea, afara pe batatura, pe o plapuma intinsa sub sub cerul liber… mi-a fost frig, desi eram imbracata cu haina de iarna si invelita cu o alta plapuma… A doua zi am revenit acasa. Nu erau pagube in casa noastra,  nu cazuse mobilerul, doar televizorul vecinilor de deasupra, ala se auzise in timpul cutremurului… Dupa ce au vazut ca totul e bine in casa, parintii au plecat la munca, ca in fiecare zi, fratele meu la gradinita, iar eu si sora mea la scoala… Parintii au preferat sa ne trimita la scoala, eram mai in siguranta acolo decat daca am fi ramas acasa singuri.

Voi ce faceti de cutremur?