Archive for February 5th, 2011

Spin- Sansa

Posted by on Saturday, 5 February, 2011

O voce, pe nume Roxana Andronescu, care imi place foarte mult… restul nu mai conteaza :)

Cuzu, multumesc ca ai postat melodia asta si versurile, in urma cu vreo doi ani!… am stiut unde s-o caut ;)

Sunt clipe-n care simti ca sufletul ti-e plin de furtuni si ploi
Noptile te minti ca ai putea sa-ntorci timpu-napoi
O data-n viata cand ai iubit nu ai gasit ce-ai vrut
Si-atunci cand poate nu ti-ai dorit ai avut.

Ref: Ai sansa sau n-ai, viata merge-nainte
Iubesti sau nu vrei, timpul nu sta in loc
Stii sau nu stii, ca un joc de cuvinte
Ai sau nu ai, e doar noroc

Sunt clipe-n care simti ca nu e prea tarziu….si-ncepi sa speri
Ca zilele ce vin vor fi mai bune decat a fost ziua de ieri
O data in viata cand ai iubit nu ai gasit ce ai vrut
Si-atunci cand poate nu ti-ai dorit ai avut.

Ref: Ai sansa sau n-ai, viata merge-nainte
Iubesti sau nu vrei, timpul nu sta in loc
Stii sau nu stii, ca un joc de cuvinte
Ai sau nu aï, e doar noroc (2)

energizare negativa

Posted by on Saturday, 5 February, 2011

img_02331

Se pare ca nu-mi prieste in casa. Ieri am stat toata ziua in casa, iar azi am fost plina de energie negativa, cred… Nu-mi prieste lipsa de activitate fizica. As fi putut sa ies, sa fac ceva cumparaturi, sau pur si simplu sa casc gura prin magazine, dar frigul de afara m-a retinut in casa. Cat o mai avea de gand sa fie frig?… si cum spuneam, m-am umplut de energie negativa. Sa va fereasca sfantul sa ma intalniti, asa, plina de energie negativa, ca nu-i de bine… Nu, n-am mai visat urat, cred ca visam ceva frumos, mai spre dimineata asa… dupa ce mi-a sunat alarma de la telefon, pe care am oprit-o imediat, pentru ca am reflexul format, o lungime de antebrat si clik pe oprire, am continuat sa dorm, dar mi-a stricat somnul soneria interfonului, era postasul care ii adusese nu stiu ce vecinului de la apartamentul 45, a tinut sa-mi spuna, in interfon, de ce m-a trezit. M-am culcat la loc, sa mai dorm vreo juma de ora, ca era asa cald in pat, iar eu nu aveam nici o treaba… au trecut doar 5 minute, ca s-a auzit iar o sonerie, de data asta cea de la usa… am ignorat-o cateva secunde, crezand ca se va trezi altcineva sa deschida usa… ghinion, tot eu a trebuit sa ma duc la usa. Era un instalator, sa-mi ceara consumul de apa… m-a privit putin incurcat si mi-a dat ragaz sa citesc apometrele pana urca si coboara de la etajul 4… am vrut sa-l intreb daca ii place pijamaua mea, ca aveam impresia sa la ea se uita… In fine, m-am trezit, oricum nu se mai poate dormi de zgomotele de afara… si m-am apucat de treaba, adica am aprins lumina in bucatarie, sa vad ce vase am de spalat, sa fac cafeaua si ce mai era de facut… n-am ajuns sa vad lumina, am apasat pe intrerupator si am auzit o „explozie”, mi-am pus mainile in cap sa nu-mi cada ceva… n-au sarit cioburi, doar a ramas becul atarnat intr-un firicel, ca nu-mi explicam nici eu cum „leviteaza” becul ala… m-am dus la baie, am aprins lumina, am ars si becul ala… am incercat sa ma calmez, sa-mi fac cafeaua, s-o beau, am incercat sa nu ma mai ating de intrerupatoare… sunt cateva persoane care stiu ca ard becurile, atunci cand sunt plina de energie… priza de la bucatarie am ars-o alata data, trebuie sa ma apuc s-o repar si pe aia. In fine mi-am facut treburile prin casa, dar trebuia sa ies, trebuia sa fac miscare ca altfel ardeam toata instalatia electrica… Am iesit din casa sa iau becuri si alte nimicuri, sa casc gura prin magazine, sa-i trimit ceva nepotului meu… Deabia ma linistisem, de la aerul rece de afara, dar am ingheta si m-am gandit sa iau autobuzul spre casa. Am vazut autobuzul venind si am alegat vreo 50m, pe gheata, sa-l prind… am ajuns in acelasi timp cu el, am urcat si am intrebat-o pe taxatoare daca autobuzul merge la piata, in timp ce i-am intins o bacnota de 5 lei… mi-a raspuns ca merge la piata, mi-a dat biletul, m-am asezat comod pe scaunul de langa ea, astepatand sa-mi dea restul. Cucoana era usor derutata, ba scotea banii, ba ii baga in sertaras… m-am gandit ca nu stie sa faca socoteala, nu stie cat sa-mi dea restul… dupa vreo 2 min. imi zice:

-          Defapt autobuzul asta nu merge la piata!

-          Asta e, zic calma, o sa cobor la spital si o iau pe jos…

-          Nu, de ce sa coborati la spital, coborati la prima!

-          A, dupa ce faceti dreapta, cobor!

-          Pai nu face dreapta, opreste tot in statia in care opreste si autobuzul din spate, care merge la piata… Luati banii si dati-mi biletul inapoi!

-          Nu, lasati… am sifonat biletul, dati-mi restul, atat!

-          Luati banii, a fost greseala mea!

Am luat banii, am coborat, dar autobuzul pe care trebuia sa-l iau n-a oprit in statia aia, a trecut pe langa… Nu ma intrebati ce era in mintea mea in momentul ala… doar atat am zis, printre dinti asa : dupa ce ca esti proata, dupa ce ca nu stii sa dai restul, nu stii ca spitalul e la prima statie, mai incurci si lumea!… bine ca mi-ai dat banii inapoi!… si in timp ce tot bombaneam furioasa aud un scartait de roti, la un metru in stanga mea… m-am uitat drept in ochii soferului, care era speriat, nu stiu de ce, poate de la privirea mea, ca altfel… eram pe trecerea de pietoni, regulamentar… mi-a facut semn sa trec, auzi, adica el imi da mie voie sa trec pe trecerea de pietoni, dupa ce eu sunt incadrata regulamentar, ha?… in fine, m-am incarcat iar de energie negativa, mi-am dat seama de asta urcand scarile, gandindu-ma la cucoana taxatoare, la soferul speriat de prostia lui sau privirea mea… si „poc” , alt bec care a cedat in prezenta mea… feriti-va de mine cand sunt „energizata”, ca sunt „irezitibila” si becurile imi cedeaza…