Archive for February, 2011

cand o sa fiu mare…

Posted by on Saturday, 26 February, 2011

bebelusi_cu_meserii_big

Cand suntem mici visam sa fim mari, cand suntem mari ne dorim sa fim iar mici… cand suntem mici suntem convinsi ca orice meserie ni se potriveste, cand suntem mari constatam ca nu ne potrivim noi cu orice meserie… in urma cu ceva zile, citeam blogul mazgalicai, de atunci ma tot gandesc sa scriu despre ce-mi doream sa ma fac cand o sa fiu mare… mi-am dorit cateva meserii, chiar eram convinsa ca aia o sa fac toata viata…
1. Cand eram mica, foarte mica, vreo 3 ani aveam pe vremea cand mi-am dorit pentru prima data sa fiu ceva, locuiam pentru o vreme in Sanpetru, pe langa Brasov, voiam sa ma fac nasa, sa botez si sa iau motul copiilor, asa ca ma pregateam de pe atunci, faceam practica pe papusile mele… faceam un cort sub scaunul de care legam niste batice (esarfe) in parti, apoi intram, numai eu, in cort si luam motul papusilor.. asa ca toate papusile mele deveneam, in timp, chele :)
2. Cand eram ceva mai maricica (4-5 ani), mi-am dorit sa ma fac gimnasta… Nadia Comaneci a fost un exemplu pentru multe generatii de fetite, multi dintre parinti si-au botezat fetitele “Nadia”, in aceea perioada.
3. Mi-a placut mult la camin, asa ca, prin clasa I, mi-am dorit sa fiu “tovarasa educatoare“… nu mi-am dorit sa fiu invatatoare, pentru ca nu-mi placea invatoarea mea si ma plictiseam in timpul orelor pentru ca, invatatoarea nu-mi da niciodata atentie, baga in seama doar anumiti copii, pe care ii si alinta, ai caror parinti lucrau in comert (ii aduceau cadouri sau ii dau marfa “pe sub mana”)… pe mine ma tragea de par si-mi zicea: “sa-ti tai latzele astea”, asa ca, in momentul cand imi crestea parul de codite, trebuia sa ma tund, ca nu ma suporta tovarasa invatatoare, iar pe Madelona o mangaia pe par si o lauda si-i zicea ca are par frumos… intr-o zi i-am pus Madelonei, guma in par, ca sa se tunda si ea… sa nu ma spuneti Madelonei, inca nu stie cine i-a pus :)
4. Pe la 8 ani mi-am dorit sa ma fac doctorita… tratam papusile bolnave, cu injectii si medicamente (aveam trusa sanitara de la Mos Gerila ;)). Vara, la tara, luam medicamente de la tataie si le amestecam intr-un borcan cu apa pana se dizolvau, apoi bagam tot felul de insecte in compozitia aia, sa le tratam… faceam experiente, vroiam sa gasim antidotul prin care sa transformam toate insectele in fluturi :)
5. Pe la 9 ani stiam deja ce vreau sa ma fac: sportiva de performanta, asa ca m-am apucat de handbal in cadrul scolii, dar m-a tinut pasiunea pentru handbal, doar un an, dupa ce am fost selectata la club…am renuntat la acest sport, dupa ce antrenorul de la club ne-a facut “vaci fatate in paie” si “curve” (aveam doar 9 ani totusi, n-am suportat asa vorbe)… m-am apucat de atletism, gimnastica ritmica…mergeam si pe partea artistica: mandolina, pictura( nu mi-am dorit sa fiu nici cantareata si nici pictorita)… asa am mers pana la sfarsitul scolii generale.
6. Am ajuns la liceu…m-am facut destul de mare ca sa ma gandesc serios ce vreau sa ma fac cand voi fi mare… si m-am gandit la toate meseriile pe care mi le-am dorit in copilarie si am zis: indiferent ce mi-as alege, vreau sa lucrez cu copii… educatoare-invatatoare n-as fi putut sa fiu, deoarece am urmat un liceu industrial nu unu pedagogic… as fi putut alege sa fiu medic pediatru, sa fac copiii bine, dar ar fi trebuit sa invat chimie si nu-mi placea, asa ca m-am hotarat sa ma fac profesor de educatie fizica, profesoara de ed. fizica, din liceu, Ligia Marcu, mi-a fost a doua mama, m-a format atat ca om cat si ca profesor.
7. Cand am devenit majora, am ales sa fac talere, chiar la 3 zile dupa ce am devenit majora… mi-a placut si imi place si acum acest sport, chiar daca nu mai am posibilitatea sa-l practic. Am facut performanta in talere, iar datorita acestul sport, sunt ceea ce sunt in ziua de azi, adica profesor-antrenor de inot… Va veti intreba ce legatura are inotul cu talerele… participand la Campionatul National de Talere, eram cazata la Strandul Tineretului, unde se desfasurau cursuri de initire la inot… in timpul liber ma uitam cum instructorii invata copiii sa inoate. Atunci mi-a fost foarte clar ce-mi doresc sa ma fac cand o sa fiu mare: antrenor de inot, asta era, asta imi placea… peste 3 ani, am inceput sa lucrez si eu in acelasi loc, unde, cu ani in urma, a incoltit in sufletul meu pasiunea de a invata copiii sa inoate… Mi-a indeplinit visul, lucrez cu copiii, am satisfactii si stiu ca las in urma mea ceva din mine, ceva ce-am invatat si eu de la altii… Multumesc domnului Marinescu Gheorghe!… omul de la care am invatat aceasta meserie si de la care, inca, mai am de invatat… omul care m-a format profesional.

Daca treci prin viata fara sa lasi ceva in urma, din tot ce ai invatat, atunci degeaba ai trait!

de 7X eu

Posted by on Thursday, 17 February, 2011

De data asta nu m-a iertat Mazgalica cu leapsa… stiu, e foarte curioasa sa afle cat mai multe despre mine. Ma gandesc ce n-am spus despre mine, in cei doi ani de cand detin acest blog… Cred ca mai am foarte multe de spus si niciodata n-o sa stiti totul despre mine. O s-o iau usor, cu ce-mi trece prin minte, cu lucruri despre care n-am scris, dar urma sa scriu.

1. Am facut talere de performanta, campioana nationala in ’ 89… eram singura fata, din orasul unde locuiam, care facea talere, aveam si inca mai am reflexele foarte bune ;)

2. Sunt botezata Constantina- Carmen, desi in acte sunt trecuta doar Carmen… preotul, la botez, a insistat pentru un prenume de sfant, asa am auzit de la mama. De cateva luni, sotul meu imi zice Constantina, nu stiu ce l-a apucat, dar culmea nu ma deranjeaza :)

3. Sunt si maseur, cu atestat luat prin ’94… persoana importanta careia ii faceam masaj prin ’96, Dan Voiculescu…

4. Hainele mele trebuie sa aiba buzunare, chiar si pantalonii de pijama trebuie sa aiba buzunare, daca nu am buzunare sunt nervoasa =))

5. Imi place sa spal sosete, cu mana. Ma relaxeaza, am timp sa ma gandesc la diverse, aceasta indeletnicire imi da ocazia sa-mi petrec cat mai mult timp cu mine.

6. Nu-mi place expresia „sa mai traiesc pana atunci”… am avut trei colegi care mi-au zis chestia asta, in momente si discutii diferite, si toti au murit pana „atunci” :(

7. Mi-e teama de intuneric si de usi inchise… cand sunt singura in casa stau cu usile deschise…

Ar mai fi multe lucruri pe care nu le stiti… de unele chiar nu vreau sa vorbesc… poate in momentul cand voi scrie o carte in care sa-mi povestesc viata. :)

Aceste sapte lucruri mi-au venit in minte in momentul asta ;)

Valentine’Sex Day

Posted by on Monday, 14 February, 2011

d2

Eeeee, azi e Valentine-s Day, sper ca n-ati uitat!… nici nu era greu sa-mi amintesc, dupa ce, din zorii zilei, tarabele s-au umplut de diverse chestii rosii si roz si ceva sclipici… inimioare, ursuleti, iepurasi… am vazut multi barbati cumparand flori sau cu cate un trandafir in mana, mergand acasa sau la munca… sau la amante, ca la sotii le vor aduce flori de 8 martie, ma gandesc… De dimineata am deschis mailul, am avut putin timp sa-mi arunc ochii si prin mail… da, am primit multe spamuri, toate legate de Valentine’s Day, iar din curiozitate am deschis cateva sa vad ce ofera… inafara de cele cu inimioare si cele cu dulciuri, imbracaminte, reduceri la calatorii… trecem la camere cu lumanari parfumate si petale de trandafiri, “jucarii” pentru adulti, lenjerie intima… si ma intrebam: de ce iti trebuie o zi pe an in care sa faci sex, pentru ca, din cate am vazut si la tv si in spam-urile primite, aceasata zi se reduce la sex, ar putea sa se numeasca “Valentine’ Sex Day”… Pai cand esti indragostit, iei fata de mana si-o plimbi undeva, o imbratisezi, o saruti, o duci si la cofetarie si o tii de mana, o privesti in ochi, ii spui vorbe frumoase… asa vad eu o astfel de zi…

Azi, dupa primele doua ore cu clasa a IV a, un elev din acea clasa m-a oprit sa ma intrebe: “ cum sa fac sa-i dau Florentinei un cadou de ziua indragostitilor? Si nu stiu ce sa-i zic… “. I-am zis ce ar putea sa-i spuna, dupa ce mi-a zis ce sentimente are pentru ea… mi-a aratat cadoul: o pereche de cercei cu inimioare si o bratara… si pentru ca, colegii faceau misto de el, l-am trimis afara, pe hol, apoi am trimis-o si pe Florentina… au venit amandoi imbujorati si zambitori… Eh, la varsta lor merge o astfel de sarbatoare, a fost ocazia lui de ai arata ca o place :)

Doar zece

Posted by on Saturday, 12 February, 2011

Acum cateva zile, am fost nominalizata de AnderaY, in blogul ei, pentru o leapsa. Am gasit leapsa si la Mazgalica, care n-a mai indraznit sa ma nominalizeze, vazand ca n-am unorat-o pe ultima :) … Multumesc, Mazgalica, iti sunt recunoscatoare! :) Am mai spus ca nu ma dau in vant dupa lepse, mai am vreo doua- trei neonorate, desi sunt interesante, dar nu am timp sa scriu, de gandit nici atat… m-am cam aglomerat in ultima vreme si mi se pare ca si timpul trece foarte repede… dar sa revenim la leapsa, ca de la ea am plecat. Aceasta leapsa suna cam asa : trebuie sa enumar 10 lucruri care imi fac placere… eu as spune 10 lucruri care-mi fac viata mai frumoasa si fara de care n-as putea trai.

  1. Copilul meu este lucrul cel mai bun si cel mai frumos care mi s-a intamplat. El imi face viata frumoasa, creste iar eu ma maturizez odata cu el… si in acelasi timp, o iau de la capat cu alti si alti copii, care nu-mi dau voie sa ma indepartez de lumea fascinanta a copilariei.
  2. Rasaritul de soare. Sunt privilegiata, am rasarit de soare in fiecare dimineata… in fiecare dimineata altul… in fiecare dimineata un inceput.
  3. N-as putea trai fara apa. Marea, de care ma despart greu la fiecare sfarsit de vara… reusesc s-o vad de cateva ori pe an. Cand mi se “usuca” pielea, imi fac bagajul si dau o fuga la mare, s-o vad si s-o simt…
  4. Ploaia in zilele de vara, in zilele libere… imi da o stare de liniste si siguranta. Cand eram copil, imi placea sa alerg desculta prin santurile pline cu apa, dupa ploaie.
  5. Cartile. Cand sunt deprimata, imi gasesc echilibrul citind… Nu e zi in care sa nu fi rasfoit o carte intr-o librarie, acasa… cand merg in hipermarket, la cumparaturi, trec de fiecare data pe la raionul cu carti si rasfoiesc cateva carti, chiar  daca, in final, nu cumpar nici o carte, acolo pierd cel mai mult timp…
  6. Calatoriile… oriunde, oricand, cu orice mijloc de transport… fara un scop anume.
  7. Luna mai… mirosurile suave ale lunii mai… salcami, tei, castani, iasomie, iarba verde, trifoiul crud si pamantul ud de roua diminetii…
  8. Scrisul, ca si cititul, face parte din lucrurile care imi fac viata mai frumoasa. Scriu de cate ori imi vine… si imi vine aproape in fiecare zi sa scriu cate ceva, chiar daca nu postez  pe blog… si stiu ca ceea ce scriu eu le face si altora o bucurie ( am eu un “critic” al blogului meu, care si in seara asta m-a intrebat: “tot la mandolina ai ramas? N-ai mai scris nimic?”)
  9. Londra, locul unde ma simt acasa… locul unde uit de griji, unde simt liniste… cuvintele ar fi prea putine pentru a descrie starea ;)
  10. Sa ajut oamenii, neconditionat, pentru ca pot sa fac asta si ma simt bine daca cei pe care ii ajut, sunt fericiti.

… inghetata, dudele, prosoapele, desenele copiilor… si multe alte lucruri marunte care imi fac placere, ma bucura si imi coloreaza viata :)

mandolina

Posted by on Monday, 7 February, 2011

Aseara am iesit si eu din casa, am fost intr-o scurta vizita. Nimic iesit din comun, multa lume merge in vizite in weekend. Am ascultat muzica, “ne-am dat” pe facebook, am mai citit de aici din blog una alta… atmosfera placuta, asa de casa. La un moment dat, gazda a ales o melodie care ii placea, pentru ca este cantata la mandolina si ii place cum suna mandolina, atunci am spus ca am facut si eu 4 ani de mandolina si… surpriza! A scos o mandolina din dulap si mi-a dat sa cant… Dezamagire, nu mai stiu sa cant, nu mai stiu notele si nu aveam nici pana, macar bagam un “tremolo”, dar m-am bucurat ca pot tine iar in maini o mandolina :)

scan10055

Da, am facut 4 ani de mandolina, din clasa a IV a pana intr-a VIII a, faceam parte din formatia de mandoline a scolii… Mi-aduc aminte cat trebuia sa repet si acasa, dar si la repetitiile de la scoala… primele lectii, cand invatam sa simt corzile si sa invat exact unde trebuie sa apas ca nota sa iasa corect… cate lovituri cu clarineta si linia aia triunghilara de lemn, mi-am luat peste degete, cum ne verifica profesorul degetele, sa avem unghiile taiate din carne si bataturile din buricele degetelor, sa vada daca am lucrat acasa… aveam buricele degetelor numai rani, care uneori sangerau si usturau… iar incheietura mainii drepte, n-o mai simteam uneori, dupa ce treceam de durere, de la atata tremolo… parca il si aud pe tovarasul Calmus : “ mai din poignet( incheietura mainii, partea aia cu alea 8 oase carpiene), sa-ti iasa tremolo ala bine… mai din poignet fetito!”… caiete de muzica, cheia sol, notele desenate ca niste guguloaie cu codita… griful mandolinei desenat, cu corzi si notele asezate pe unde trebuia sa pun eu varfurile degetelor, sa-mi iasa melodiile(trebuia sa-mi desenez ca sa priecep)… e ciudat sa lucrezi cu amandoua mainile, in acelasi timp, lucruri diferite.

Mi-e dor sa cant la mandolina, e asa… simti asa… na ca nu stiu sa explic in cuvinte :( … e ca atunci cand esti indragostit si totul ti se localizeaza intr-un singur punct, undeva in piept, acolo unde zicem noi ca e sufletul… si simti vibratia aia, care iti place dar te si doare in acelasi timp… nu stiu daca intelege cineva, mai bine ascultati cum suna mandolina ;) … iar eu, cred ca ma apuc sa studiez mandolina ;)