Archive for January, 2011

intermediar

Posted by on Sunday, 30 January, 2011

anunturi1008_f1

In weekend-ul asta mi-am propus sa ma odihnesc, sa nu ies din casa nici macar la cumparaturi… nu stiu de ce ar fi trebuit sa ma odihnesc asa din weekend, cand am o saptamana intreaga de vacanta… dar mai bine asa, ca nu stiu ce ma asteapta in saptamana asta. Asa, mi-am propus sa nu fac nimic, sa stau intinsa in pat, sa ma uit la tv sa vad si eu ce mai e, ce se mai difuzeaza in weekend ( nu prea ma uit la tv, decat cand sunt in vizite)… la calculator nu prea am loc in weekend si vacante, e ocupat de fimiu… asa ca, m-am intins comod in pat, am dat drumu la tv, am butonat telecomanda de la programul 1 pana pe la 66, ca m-am plictisit sa merg mai departe, programele se repetau… am ascultat o melodie doua pe U si pe Mtv, erau si ceva filme pe alte canale, dar nu m-au prins… m-am oprit la unu din posturile locale, unde se derulau anunturi: vanzari, cumparari, inchirieri, diverse… tocmai curgeau anunturile cu “diverse” si am stat sa vad ce mai vrea lumea, plus ca era si muzica draguta pe fundal. Citind anunturile, mi-a venit o idee, poate as face si eu un ban in plus (mai am eu o idee de job de criza, dar o sa povestesc mai tarziu, sa nu-mi fure careva ideea si sa mi-o ia inainte)… De exemplu : un domn de 47 ani, cauta o doamna de 35-47 ani, pentru prietenie, eventual casatorie… o doamna de 45 ani, cauta domn de 40- 50 ani, tot pentru prietenie, eventual casatorie… poate oamenii nu se uita in acelasi timp la anunturi, ca sa se gaseasca, asa ii anunt eu prin telefon, le zic: “am gasit femeia/barbatul pe care il cautati, uitati numarul de tel.”…sau cineva cauta de lucru, iar altcineva ofera de lucru exact ce cauta celalalt, sau cineva cauta un apartament de inchiriat sau cumparat la o suma de bani, iar altcineva vinde sau inchiriaza la aceeasi suma… ma gandeam sa ma fac intermediar, adica sa stau sa urmaresc anunturile, cererile, etc., sa-mi notez numerele de telefon si sa intermediez schimburile de locuinte, angajari, prietenii… as lua si eu un comision pentru efortul depus, iar lumea ar fi multumita, nu? :)

… ca tot e vacanta si am timp :)

Catalogul

Posted by on Thursday, 27 January, 2011

catalog_1

E sfarsit de semestru si ca la orice sfarsit de semestru trebuie sa umblu cu cataloagele, sa inchei medii… pixuri cu gel rosu. Ma streseaza sa inchei medii, mai ales cand e vorba de calificative… de ce n-o fi ramas cu note? Mi se pare aiurea cu FB, B, S si I, e ca o problema de matematica cu necunoscute, niciodata nu sti la ce limita a lui FB, B, S sau I este copilul…

Daca la notarea in cifre iti da cu virgula (9,50 sau 4,50, sa zicem), la notarea cu calificative cum ar trebui sa arate?… nu, la calificative se ia prin rotunjire   … sa revenim la catalog, ca de la el am plecat. Cand eram copil, catalogul  mi se parea un obiect tabu. Mi se parea plin de mister, cand o auzem pe sora mea ca, tovarasa invatatoare, i-a trecut nota in catalog… Apoi am mers si eu la scoala si am vazut cum arata un catalog, asa de la distanta, si eram curioasa ce scrie tovarasa acolo, in caietul ala mare cu coperti cartonate, de unde ne auzeam numele strigate… caietul ala mare caruia noi trebuie s-ai zicem “ prezent” in fiecare zi…  Eram in clasa I, chiar in primele saptamani de scoala, cand mi-am aruncat pentru prima oara ochii intr-un catalog. Nu, n-am fost un copil obraznic, nici nu indrazneam sa ating catedra, nici macar in pauze… nu, nu eram favorita tovarasei invatatoare, dimpotriva, am simtit intotdeauna o antipatie fata de mine…

Eram chiar in primele saptamani de scoala… colegii mei inca mai rasfoiau abecedarul si se minunau de poze, iar eu ma plictiseam bastacaind picioarele pe sub banca (picioare care nu-mi ajungeau decat la jumatatea distantei dintre sol si banca, de mica ce eram)… deja studiasem abecedarul, cu un an inainte, odata cu sora mea, stiam lectiile pe dinafara… colega de banca, Mariana Mihalache, o tigancusa, era foarte entuziasmata de desenele din carte (mai tarziu am aflat ca nu avea nici o carte in casa)… eu deja citeam, de la 5 ani, la 6 ani am mers la scoala… asa era pe vremea aia, mergeam devreme la scoala… intr-o zi, din plictiseala si neavand nici o papusa sa ma joc pe sub banca, incep sa-i citesc Marianei, o lectie din abecedar, pentru ca ii placeau ei pozele… ea, crezand ca inventez tot ce ii citesc, a inceput sa ma ameninte: “te spun lu’ tovarasa invatatoare ca ma pacalesti ca stii sa citesti!”… degeaba am incercat s-o conving ca, eu, chiar stiu sa citesc, sa nu ma spuna tovarasei… mi-era teama de invatatoare, recunosc… si tigancusa m-a spus… invatatoarea m-a chemat la catedra, m-a smucit de mana si m-a tras in fata catalogului, a deschis catalogul la intamplare si mi-a zis pe un ton zeflemitor: “ia sa vedem noi daca mai stii sa citesti si de aici”… si m-a pus sa citesc rubricile din catalog… fireste ca am stiut sa citesc, iar tovarasa, m-a smucit iar de mana si m-a trimis la locul meu… de atunci parca i-am devenit mai antipatica.

E doar o amintire, din clasa I, legata de catalog… Mama avea o poza, de cand era tanara, cu un catalog sub brat… era pe vremea studentiei, cand suplinea, la o scoala, limba romana… atat de mult imi placea poza aia, atat de bine ii sta mamei mele cu catalogul, incat visam si eu ca, intr-o buna zi, voi tine un catalog sub brat, voi striga catalogul, iar elevii imi vor raspunde “ prezent”, voi trece note cu stiloul… iar la sfarsit de semestre voi avea cerneala rosie intre degete … si visul s-a implinit J

exces de zel

Posted by on Monday, 24 January, 2011

img_0241

E 1.30… da, e noapte… si? si ce daca doarme lumea, noi cu drag muncim! Pai toata ziua ce-ati facut? A, ati facut niste munti de zapada, iar la ora asta ii saltati din piata… da, e o ora chiar potrivita ca sa “duduiti” tractorul si escavatorul… mai conteaza ca maine oamenii se duc la munca si trebuiau si ei sa doarma cateva ore?… Ah, s-a trezit vecinul de deasupra, fug repede la somn sa nu-mi bata in teava ca tacan tastatura, ca il enerveaza orice zgomot… cred ca a si facut o criza de nervi dupa cum scartaie patul =)) … va povestesc eu alta data si despre el ;)

p.s. ce se aude in seara asta, e nimic pe langa ce se aude vara sau cand vin baietii sa faca cerculete in piata, pe zapada… am scris eu acum un an, cred, AICI.

Hai, noapte linistita!… care o mai aveti

doar eu

Posted by on Saturday, 22 January, 2011

quotes-unperfect

Pentru unii sunt perfecta din anumite puncte de vedere… pentru altii sunt prea simpla sau prea complexa… unii ma plac, altii ma urasc… nu sunt comuna, sunt diferita… nimeni nu ajunge la un numitor comun, asa ca iti dau un sfat : nu incerca sa ma vrei mai mult decat e indicat sa ma ai!

latra cainii in Giurgiu…

Posted by on Tuesday, 18 January, 2011
 

Nu citesc ziare, de obicei, dar azi mi-a cazut unu in mana… ” Adevarul de seara”, numarul de ieri… ziarul ala care se distribuie gratuit si pe care se bat mosii si babele, sa ia cat mai multe bucati… nu stiu ce sa faca cu ele, dar daca tot e gratis… mi-a sarit in ochi poza si articolul de pe prima pagina:

 

 

Are grijă de peste 20 de câini

 

43

 

 

Adelina Popescu, o femeie a străzii în vârstă de 55 de ani grijă de câinii din Piaţa Centrală. Giurgiuveanca hrăneşte aproape 20 de patrupede care se ţin scai de ea pe întreaga durată a zilei.

Este suficient ca un singur câine să înceapă să latre pentru că ceilalţi să i se alăture. Cei mai afectaţi sunt bicicliştii şi îngrijitorii de la ADPP, însă Adelina Popescu are grijă ca aceştia să nu fie muşcaţi. Femeia cheltuie puţinii bani pe care îi primeşte pe mâncarea câinilor: oase, carne şi hrană specială.

 

SURSA

 

Asa e de parere domnul ziarist, Bogdan Vladu… Ma intreb daca acest ziarist stie, defapt, cum stau lucrurile. Pe femeia aia o cheama Simona, are 55 ani, probabil, a fost invatatoare sau educatoare, dar a luat-o razna cu capul… nu e femeie a strazii, nu cerseste niciodata, locuieste in centru deasupra magazinelor de la parc, unde era „ Aschiuta”… are intradevar grija de cainii strazii, nu cei din piata, cei de la ea de la bloc, caini care au speriat tot cartierul, nu numai cu latraturile, ci cu muscaturile… locatarii din acel bloc si de la cele invecinate ies cu teama din scara blocului… Sunt pe putin 20 caini, iar daca incepe unu sa latre incep toti.

Am vrut de mult sa scriu despre asta, dupa ce prietena mea Mimi a fost tavalita si muscata grav de acei caini. Cainii nu ataca decat cand, acea femeie, Simona, este in preajma… asa s-a intamplat si pe 4 ian. 2011, cu prietena mea Mimi… In ziua aceea i-a murit tatal, l-a incuiat in capela bisericii si a venit pana acasa sa-si ia incarcatorul de telefon. Aproape de casa, la o scara de bloc distanta de scara ei (scara pe care locuieste Simona), au inconjurat-o cainii, au sarit pe ia si au dat-o jos… i-au sfasiat fundul, si coapsele,  noroc ca a avut geaca groasa ca altfel era sfasiata si pe maini… acolo are inca hematoame. A incercat Simona s-o apere, dupa ce era cazuta a la pamant… noroc ca au auzit jandarmii si au scapat-o de haita de caini si au anuntat salvarea, ca altfel nu stiu ce se intampla. Inainte de Craciun, fiica prietenei mele a fost muscata de coapsa de unu din cainii din haita, cu un an inainte , barbatul prietenei mele a fost muscat de picior, tot de caine din haita, nu mai vorbesc de alti vecini… si ma gandesc cu groza la copiii care vin de la scoala in zona aia sau la cei care nu cunosc zona, sa se fereasca… Mie nu mi-e frica de caini, nu am probleme cu acei caini… uneori ma latra si pe mine, dar , desi iubesc animalele, cainii astia chiar i-as extermina… Se pare ca nimeni nu vrea sa faca nimic pentru protectia cetateanului… poate Mimi reuseste… i-am facut poze, la ranile provocate de caini, pentru a avea si dovada la plangere, dar, desi am permisiunea ei, nu le voi pune aici pe blog.

… Asa ca, domnule ziarist, intai stai de vorba cu oamenii din cartier, documenteaza-te mai bine, inainte de a scrie un articol… asa oricine ar putea sa scrie ce vrea despre cine vrea… scrie despre un copil talentat sau despre o persoana care, intradevar are nevoie de ajutor, dar nu face vedete oameni care fac rau oamenilor… Personal nu ma intereseaza ca femeia aia are grija de 20 caini, daca are grija de ei angajati-o la Protectia Animalelor si luati si cainii aia din centrul orasului. Nicaieri in Romania n-ai sa mai vezi atatia caini in centrul orasului… nu mai vorbim de orase si oarasele din afara tarii, unde nu vezi picior de caine sau de pisica pe strada si nu calci in rahat de caine la tot pasul.

Domnule ziarist, treci prin piata, fa o plimbare prin fata pe la : farmacia Catena, magazinul ala universal (nu stiu cum se numeste si nu ma pot apleca peste fereastra sa citesc), prin fata pe la Pink si Sergiana… si uita-te tot timpul pe unde calci ca altfel te umpli de rahat de caine… si e mult si des… macar asa din curiozitate, treci pe acolo si fa si poze… si mai treci si pe la Simona pe la scara, daca reusesti sa ajungi pana la scara ei… sa fi imbracat gros, foarte gros, sa nu ramai cu cicatrici adanci… si scrie un articol si pune si poze sa vada tot omul in ce calca daca merge cu nasul pe sus, nu? … poate se sesizeaza careva si ia masuri.