Archive for December, 2010

weekend si schi

Posted by on Wednesday, 22 December, 2010

img_0005

Vineri noapte, asa din vorba in vorba pe messenger, am primit o invitatie la munte… n-am dat un raspuns imediat, pentru ca aveam alte planuri pentru weekend, aveam alta treaba duminica… Sambata, in schimb, mi-a venit dor de duca si mai ales de schiat… si mai ales ca n-am sa va spun motivul pentru care am plecat la schi… asa ca n-am mai stat pe ganduri, dupa ce am dat vreo doua telefoane, m-am hotarat sa plec, indiferent de consecinte, m-am gandit ca merita… pana la urma o viata am.

N-am mai fost iarna la munte de vreo 18-19 ani, de cand eram studenta in anul I- II, atunci am facut si cursurile de schi, in Parang, pe Slima… ma gandeam ca n-am uitat ce-am invatat, doar am luat si nota 9 in anul II, ca in anul I am luat nota 5 si a trebuit sa mai raman o noapte in Parang, sa dau si a doua zi examenul.

Duminica dimineata, ne-am urcat in masina si am luat drumul muntelui, adica spre Predeal… cred ca destinatia a fost aleasa pe drum, deoarece eu imi doream o panta mai lina. :) … Drumul foarte bun si liber… soare afara, o zi perfecta de schiat… Am ajuns in jurul pranzului, in Predeal, am lasat masina si am mers sa inchiriem echipamentul. Dificil pentru mine, echipament nou, eu invatata cu echipamentul din tineretea mea, ala folosit de zeci de generatii de studenti, claparii aia care puteau de la cate picioare isi luasera la schi, schiurile alea care, la prima cazatura le cedau legaturile… nu frate, asta era echipament de ultima generatie ( poate penultima, ca nu ma pricep decat la echipamentul de inot). Mi-am infipt picioarele in clapari si am plecat spre parti Clabucet… ziceai ca am pietre legate de picioare, dar m-am gandit ca tot e bine, intaresc musculatura ;) … foarte greu mi-a fost sa urc pe scari, apoi la poalele muntelui, ca mai sus n-am curaj. M-am oprit si m-am uitat in jur… curajul ma parasise, cand am vazut atata lume pe partie, fiecare schia in ce directie dorea… unii erau cu placi, altii erau cu instructorii, eu nu ma bazam pe mine. Am primit cateva indicatii, asa de inceput, si am inceput sa cobor usurel, cam incordata ce-i drept, dar am facut primul pas… si cand am inceput sa iau ceva viteza, in disperarea mea, desi auzeam ca mi se striga sa apas stanga, apasam tot dreapta… si am cazut. :( … Nu vroiam sa mai continui, stiind ca am genunchiul stang facut praf, de 18 ani, tot de la schi… pana la urma am fost convinsa si ajutata sa ma ridic, dar cu conditia sa raman singura pe partie, fara indrumator , sa incerc sa ma descurc singura, sa-mi aduc aminte cele invatate… si am ramas singura, si am urcat si coborat de 20 ori… si m-am surprins, de fiecare data, zambind asa cum n-am mai facut-o de foarte multi ani, desi claparii ma tineau de glezne, schiurile erau grele, la urcare, dar zambeam. Imi pare rau ca nu mi-a facut nimeni o poza :(  Iesirea asta la munte a fost o reinviere pentru mine… m-a scos din starea in care ma baga, de fiecare data, sarbatorile de iarna… nu pot sa-i zic depresie, desi tristetea sau pirderea sperantei, tot depresie se numeste…

 

Azi mi-am cumparat brad, iar maine il impodobesc. Va astept cu colidul!

Sarbatori fericite si linistite sa aveti!

obsesie muzicala – “Again”- Archive

Posted by on Saturday, 18 December, 2010

prima intalnire cu Mosu’

Posted by on Wednesday, 15 December, 2010

mos-craciun1

Suntem pe ultima suta de metri pana la Craciun, perioada cea mai aglomerata si cea mai obositoare a anului, cel putin asa mi se pare mie, dar si cea mai luminata, cea mai “gatita”, mai plina de nostalgie… Cui nu i s-a intamplat sa se simta copil in aceasta perioada a anului? Eu una ma simt ,in fiecare an… Mi se intampla in ultima vreme ,venind de la munca , pe la ora 21.30, sa ma opresc in fata vitrinelor si sa-mi lipesc nasul de geamuri punand mana streasina la frunte pentru a putea vedea mai bine ce-i inauntru… Imi place sa ma uit la jucarii, la hainute pentru copii, la parfumuri… Am mers incet spre casa privind luminitele de la instalatiile agatate pe stalpi, in pomi si la magazine… am incercat sa-mi creez povesti asa cum faceam cand eram copil. In fiecare seara am intarziat pe o banca in parc… Vreau sa fiu copil si sa-l astept pe Mos Craciun cu emotie in suflet!

Ieri mi-am adus aminte de prima intalnire cu Mosul… Aveam doar 4 ani si eram la bunici. Auzisem de Mos Craciun, la gradinita, il vazusem in carticele, il colorasem chiar, dar nu-l vazusem niciodata in realitate… Stiam ca aduce daruri copiilor cuminti, care stiu o poezie, asa ca ma pregatisem deja, pe langa poeziile de la gradinita mai invatasem una de la mamaia… Imi spusese tataie, ca pe seara ar ajunge Mosul si la casa noastra. Mamaia se trezise de dimineata si framanta la cozonaci… mirosea a lemne arse in plita, pe foc clocotea ciorba, iar in cuptor, din ala taranesc cu vatra (pe unde credeam eu ca intra Mosul), sfaraiau sarmalele. Afara era zapada aproape cat mine de mare… Mamaia m-a imbracat bine si m-a trimis la joaca. Zapada moale scartaia sub talpi… Imi placea sa mananc zapada si turturi de la stresinile joase… M-am jucat cu copiii pana nu mi-am mai simtit mainile si picioarele de ger si umezeala, iar nasul era rosu ca un gogosar… cu greu m-au bagat in casa si m-au dezbracat… In casa era cald, soba incinsa… mirosea a brad si-a cozonac, a ciorba si sarmale… nu-mi doream sa mananc decat cozonac cald cu nuci, rahat si cacao… M-am asezat langa soba si simteam ca-mi ia foc fata, degetele mi se dezmorteau si ma intepau ca niste ace… Mamaia mi-a adus cozonac si o cana cu lapte… La un moment dat s-au auzit batai in geam, iar pe usa a intrat tataie cu… era chiar el, chiar Mos Craciun din cartile mele de colorat… era chiar asa cum mi-l inchipuiam, cu barba alba si mantie rosie cu gluga… si avea un sac de canepa… un sac cu grau, cu faina, cu vinete???… ma intrebam pentru ca eu stiam ca in saci ca acela, tataie punea grau cand se ducea la moara si aducea faina cand venea acasa… sau punea vinete cand se ducea la piata… M-au cuprins emotiile, aproape ca uitasem poezia… Mosul avea o privire blanda, iar barba era alba, adevarata ca si parul… m-a luat pe genunchi si m-a intrebat daca am fost cuminte, daca mananc si daca stiu o poezie… i-am spus poezia cu glas tremurat de emotii… Mosul a bagat mana in sac, iar eu ma asteptam sa-mi dea o vanata sau o mana de grau (era prima data cand venea Mosu’ la mine, nu aveam de unde sa stiu ce are in acel sac)… dar a scos o punga cu dulciuri, o ciocolata cu un ambalaj rosu si cu boabe de cafea (mai tarziu am citit ca se numea Mocca), un iepuras de plastic transparent plin cu bomboane ca niste bilute colorate si o mingiuta albastra, din plastic plina cu acelasi tip de bomboane ca in iepuras. Am ramas cu gura larg cascata… nu mai vazusem asa cadou si eram fericita si multumita pentru ca asta imi dorisem… asta imi aduceau parinti cand veneau de la Brasov.

Acela a fost Mos Craciun, pentru ca eu nici in ziua de azi nu stiu cine a fost… si adevarul este ca urmatorii Mosi n-au mai fost asa frumosi,nu aveam barba adevarata si nu veneau niciodata cand trebuia, veneau mult mai tarziu sau mult prea devreme.

” si cand vine ninge, tot afara facem?”

Posted by on Saturday, 11 December, 2010

scan10011

                                                  Junior Dimitris, in anul II, cand deja stia ce e cu “ninge” =)) 

Apropo de “prapadul de noaptea trecuta” , adica de “pumnul” ala de zapada cazuta peste capitala si nu numai, de care vorbea mazgalica, zilele trecute, in blogul ei… mi-am adus aminte de o intamplare din timpul facultatii (ehei ce ani frumosi si ierni cu practica de schi din Parang)…
Era iarna, ca si acum, inceput de iarna… cazusera primii fulgi de nea, de care ne bucuram… eram studenta prin anul I de facultate… ca in toate facultatile si noi aveam studenti straini, majoritatea greci. Ei bine, despre un grec e vorba. Aveam un coleg, grec, Junior Dimitris… Junior era foarte haios, mai ales ca vorbea stalcit romaneste, era sufletul grupei… si cum ziceam, ninsese proaspat in Bucuresti, iar noi ne bucuram de putina zapada, nu si de cursurile de teorie,  la care trebuia sa mergem in fiecare dimineata… Junior n-a ajuns la cursuri, nici in ziua respectiva si nici in urmatoarele trei zile… ne-am facut griji pentru el, nu stiam ce se intampla, asa ca ne-am hotarat sa-l sunam, sa nu fi patit ceva… Am facut rost de numarul de telefon, de la gazda unde locuia (il aveau la secretariat) si l-a sunat un coleg… ca sa fiu mai scurta o sa redau doar raspunsul grecului : ” E ceva alb afara, pe jos, pe pomi, pe masini… si mi-e frica sa ies”… ne-am amuzat copios cand ne-a povetit colegul, iar a doua zi chiar Junior, care a fost convins de colegul nostru ca e zapada si nu i se intampla nimic daca iese din casa… pentru el chiar era “prapadul de peste noapte”, pentru ca nu vazuse niciodata zapada… a crezut ca e ceva acid, ca a explodat ceva, asta ne-a povestit =))… acum ma gandesc, daca ar fi ascultat si astfel de stiri, ce s-ar fi intamplat cu bietul baiat
… si tinand cont ca, inotul si atletismul le faceam afara, la Starandul Tineretului si Stadionul Tineretului (asa se numeau atunci), tot de la Junior a ramas intrebarea: ” si cand vine ninge, tot afara facem?” =))

scrisori pentru Mosu’ -ultima parte

Posted by on Thursday, 9 December, 2010

Am lasat la urma scrisoarea asta… e singurul copil care a cerut carti si asta m-a impresionat.  E un copil inteligent si sper sa ajunga ceva in viata. Scrisoarea lui chiar as dori s-o vada ” Mosu’ ” si macar o parte din ce isi doreste sa-i aduca.

Robert e si foarte informat si vine in ajutorul “mosului” cu lista de preturi si locatia de unde pot fi procurate toate acestea :D

scan10005