Archive for September 15th, 2010

Acolo unde ma simt acasa

Posted by on Wednesday, 15 September, 2010

img_0447

Despre Londra nu se poate scrie… de fapt se poate, dar nu are rost. Trebuie sa fii acolo. Nu e un oras, e o stare de spirit. E ca atunci cand esti indragostit si nu iti vine sub nicio forma sa vorbesti cu cei din jur despre ceea ce simti, pentru ca iti dai seama ca nicicum cuvintele nu ar avea forta necesara sa redea ceea ce ai vrea tu sa le comunici. M-am indragostit de Londra!… M-am indragostit de ea in urma cu doi ani… saptamana trecuta am revazut-o… mai frumoasa si la fel de primitoare… Acolo ma simt acasa.

Prietenii ma intreaba ce mi-a placut cel mai mult. N-as putea spune ca mi-a placut un singur lucru… mi-a placut ca eram acolo, mi-au placut parcurile pline de verde si flori, mi-au placut cladirile si atmosfera arhitecturala a orasului… mi-a placut felul in care Londra isi traieste istoria in fiecare moment al prezentului, fiind in acelasi timp cea mai vie capitala a Europei… Mi-au placut Big Ben, Parlamentul , St Paul, Tower of London, Palatul Buckingham… cu alte cuvinte, tot ceea ce am vizitat in zilele petrecute acolo… Mi-au placut agitatia si oamenii care, dupa ora 6 p.m., radeau galagiosi in fata pub-urilor, imbracati in costume cu cravata sau alergau prin parcuri sau se plimbau cu bicicletele… si mi-au placut taxiurile si autobuzele etajate si cabinele rosii de telefon, cutiile postale (care inca functioneaza)… S-au strans multe amintiri pentru cateva zile… Autobuzul 3, cu care ne deplasam de la hotel pana in centru (intotdeauna la etaj si in fata), de unde urma s-o luam la pas… inca imi mai suna in urechi glasul englezoaicei „robot”: „three for Crystal Palace” sau „three to Oxford Circus”, ca aceasta era ruta… „Ochiul Londrei”, din care se vede intreg orasul, mersul cu masina pe partea stanga… oameni fara stress si frustrari, deschisi, amabili, foarte sociabili… la orice magazin ti se da restul pana la ultimul penny si vanzatoarele nu uita niciodata sa iti multumeasca, sa iti zambeasca si sa iti doreasca o zi buna… orice meserie e practicata atat de femei cat si de barbati… exista cozi imense numai la teatre si la casele de bilete ale teatrelor… primesti ziare gratuit (chiar ziare, nu diverse cataloage), e imposibil sa te ratacesti in Londra daca ai o harta in mana si stii si putina engleza (pe oricine intrebi e dispus sa te ajute)… oricat ar ploua, nu te murdaresti niciodata, nu exista baltoace sau noroi… Mi-e dor de fiecare panta pe care a trebuit s-o urc sau s-o cobor, de fiecare bordura sau treapta pe care m-am odihnit cateva minute, de soferii negri pe care nu-i intelegeam intotdeauna (au un accent diferit)… si am inceput sa-mi iubesc bataturile din talpi, pentru ca stiu ca au fost facute pe strazile curate ale Londrei…

Mi-e dor de Londra si inca mai lacrimez dupa ea… imi pare ca a fost doar un vis frumos!

img_0580