Archive for December, 2009

Obsesie muzicala: The Cure – Pictures of you

Posted by on Tuesday, 22 December, 2009

Poate de la zapada, poate de la vacanta…poate mi-e foarte dor de tine. De doua zile , in mintea mea, se deruleaza secvente cu tine, imagini si soapte… cea mai frumoasa perioada a vietii mele si…TU.
Am incercat de multe ori sa te uit, am dat tot ce era legat de tine… Stii ca nu am nici o poza cu tine? Le-am trimis unui fost coleg de-al tau, sa ti le dea, inca de atunci, dupa despartirea noastra. Pozele acelea din camera de camin, cand eu faceam pe fotograful. Pozele acelea alb-negru… Inca le mai vad cu ochii mintii desi au trecut 17-18 ani.
De ce nu pot sa uit?… De ce nu pot sa-ti uit zambetul, mana, atingerea, felul cum ma alintai… Mai stii cum imi spuneai? Imi spuneai “Rasul”, pentru ca eram vesela tot timpul. Mi-e dor de tine, Alex! Mi-e dor de tavaleala prin zapada, noaptea, in  Gradina Botanica, cand nu simteam frigul decat dupa ce ni se udau bine hainele… de caldura din camera de camin, vinul fiert si zacusca de ciuperci facuta de mama ta…  Mi-e dor sa te vad, dar nu mai am nicio poza cu tine…

N-am stiut sa te opresc in seara aceea, cand ti-am zis ca am un prieten. Tu m-ai rugat sa-mi gasesc pe altcineva, ca tu  nu ma meriti…  Asa ziceai tot timpul: “Rasule, cauta-ti un baiat care sa te merite, care sa aiba ce sa-ti ofere… eu nu te merit”… Ti-am ascultat sfatul, mi-am facut un prieten( sotul meu), ti-am spus in seara aceea cand ai fost la mine… Mi-ai plans in poala si-ai plecat fara sa te uiti in urma, iar eu te-am strigat prea tarziu… Atunci ti-am dat si ultima amintire pe care o aveam de la tine, caseta cu melodiile noastre… De doua zile ma obsedeaza una dintre melodiile de pe acea caseta audio… As fi vrut s-o ascultam impreuna. Oricat as cauta, nimeni nu se compara cu tine…

Melodia asta este pentru tine!

I’ve been looking so long at these pictures of you
That I almost believe that they’re real
I’ve been living so long with my pictures of you
That I almost believe that the pictures are
All I can feel

Remembering
You standing quiet in the rain
As I ran to your heart to be near
And we kissed as the sky fell
Holding you close
How I always held close in your fear
Remembering
You running soft through the night
You were bigger and brighter and whiter than snow
And screamed at the make-believe
Screamed at the sky
And you finally found all your courage
To let it all go

Remembering
You fallen into my arms
Crying for the death of your heart
You were stone white
So delicate
Lost in the cold
You were always so lost in the dark
Remembering
You how you used to be
Slow drowned
You were angels
So much more than everything
Hold for the last time then slip away quietly
Open my eyes
But I never see anything

If only I’d thought of the right words
I could have held on to your heart
If only I’d thought of the right words
I wouldn’t be breaking apart
All my pictures of you

Looking so long at these pictures of you
But I never hold on to your heart
Looking so long for the words to be true
But always just breaking apart
My pictures of you

There was nothing in the world
That I ever wanted more
Than to feel you deep in my heart
There was nothing in the world
That I ever wanted more
Than to never feel the breaking apart
All my pictures of you

Scrisoare pentru Mos Gerila

Posted by on Thursday, 17 December, 2009

Iata ca m-am luat cu treburile si am uitat sa-i scriu scrisoare Mosului. Defapt am scris intr-un loc, dar trebuie sa pun scrisoarea si aici in blogul meu. De cand cu campania “Facultatea lui Mos Gerila” initiata de Radio Lynx, m-a tot gandesc ce vremuri erau  cand eram copil, ce liniste si cata bucurie in perioada asta de iarna… cata nerabdare… ce vremuri, pe vreamea lui Mos Gerila!
Si pentru ca eu m-am nascut cu Mos Gerila si l-am avut toata copilaria pana la adolescenta, ii voi trimite scrisoarea lui, pentru ca nu i-am scris niciodata.
Ma tot chinui, de cateva zile, sa-mi aduc aminte cum “sunau” cantecelele cu Mos Gerila… sau poeziile, cu ce rima Mos Gerila?
O singura poezioara mi-am adus aminte:

“Mos Gerila are-n sac
O caprita, tac, tac, tac.
Daca-i spui o poezie
Mos Gerila ti-o da tie!”

scan10128 EU  cu Mos Gerila

Draga Mos Gerila,

Nu-mi aduc aminte sa-ti fi scris vreodata o scrisoare…Trebuie sa-ti marturisesc ca nu te-am asteptat cu mare nerabdare, in anii de camin si de scoala, deoarece imi era frica sa nu uit poezia la serbare, ma temeam ca nu-mi vei aduce nimic, pentru ca nu eram un copil cuminte. Imi aduc aminte cand ai venit pe la noi prima data, cand aveam 4 ani…doar atunci ai fost chiar tu, a doua oara cand ai venit pe la noi, aveam 6-7 ani, locuiam la bloc… mi-am dat seama ca erai nenea Tica, pentru ca el disparuse de ceva vreme din casa si semanai la maini si la ochi cu el… dar nu te-am dat de gol.
Mos Gerila, sa stii ca am fost suparata pe tine, pentru ca nu veneai niciodata la timp, ai venit intotdeauna dupa Craciun, pe 28-29 dec., atunci cand luau parintii salariul, dar mai suplimentai cu cate o papusica din aia tapana, careia i se scoteau mainile si picioarele si nu avea chiloti pe ea, cu cate o portocala si ceva bomboane de brad, din alea cu interior tare si aspru, din partea sindicatului comunist.
…Am protestat, intr-un an, ca Mos Gerila nu vine si la noi in noaptea de ajun, asa ca la alti colegi de scoala si prieteni de joaca… Urmatorul an ai inceput sa vii la timp. Ne-am prins, in cele din urma, cine esti, dupa ce am gasit cadourile ascunse sub canapeaua din sufragerie. N-am spus nimic, dar cand ne-a intrebat mama ce ne dorim de la Mos Gerila, am cerut exact ce gasisem sub canapeaua din sufragerie… In dimineata de Craciun, gasind cadourile sub brad, ne-am prefacut foarte mirate ca ,Mos Gerila, ne-a adus exact ce i-am cerut. Am pastrat secretul, iar in fiecare an ceream ce gaseam ascuns, nimic in plus, pentru ca ne-am dat seama ca nu se poate mai mult.
Mos Gerila, mi-e dor de bananele alea verzi, tinute in ziar la copt, de portocalele luate “pe sub mana” de la cofetaria din capatul blocului, de ciocolata chinezeasca sau ciocolatelele alea mici, invelite in staniol auriu, tot chinezesti si cumparate “pe sub mana”… Mirosul de cafea si portocale, doar in perioada sarbatorilor de iarna il aveam… era ca un parfum rafinat, scump si rar.
Mos Gerila, pe vremea ta traiau toti cei dragi, erau toti de Craciun… Ieri am vorbit cu mama la telefon… Plangea pentru ca a ramas singura… Sunt primele sarbatori cand tata nu va mai fi acasa, cu noi la masa, de Craciun… Stii ce isi doreste mama de Craciun?… Mi-a spus ieri : “Imi doresc, de Craciun, sa fiti iar mici, sa va am pe toti langa mine, sa umpleti casa… sa fie si taica-tu, sa mancam cu totii la masa, asa cum faceam cand erati voi mici.”… Asa ca, Mos Gerila, pentru mama, imi doresc sa ne aduci pe toti 3 copiii langa ea, de Craciun, s-o putem face sa rada, sa ne aducem aminte de copilarie, s-o ascultam povestindu-ne despre noi cand eram mici…
Pentru baiatul meu imi doresc sanatate si minte, iar pentru mine… pentru mine imi doresc sanatate si rabdare, ca in fiecare an… un laptop o sa reusesc sa-mi cumpar singura.
Te imbratisez cu mult drag, Mos Gerila!

Trebuie doar sa crezi

Posted by on Saturday, 12 December, 2009

dsc_5068

Ieri am avut serbare la clasa I cu profil inot. L-am adus pe Mos Craciun la bazinul de inot…Bucuria copiilor a fost mare, surpriza placuta, “mosul” cu sacul incarcat cu daruri… Suna frumos nu? Ei bine, in spatele acestei serbari si a bucuriei copiilor exista o povestioara…o promisiune, o dorinta si un OM.
Povestea incepe in urma cu o saptamana, pe 4 dec… Discutam cu invatatoarea de la clasa I (clasa la care predam amandoua fiind clasa cu profil inot), despre serbari si “Mosi Craciuni”, avand amandoua activitati, pe luna decembrie, la aceasta clasa, legate de “Mos Craciun”. Dar in clasa I de inot sunt foarte multi copii fara posibilitati materiale (unii dintre copii nu-mi veneau la ore din cauza ca, parintii n-au avut bani sa le cumpere papucei si costume de baie… dar am rezolvat si asta), iar invatatoarea, auzindu-ma ca vreau sa aduc “Mosul” la bazinul de inot, mi-a zis ca nu au de unde da bani pentru cadouri, pentru ca trebuie sa dea bani si pentru activitatea ei, pentru cadourile pe care le vor primi de la “Mosul” de la serbare… si n-au adus decat 5 copii banii. Am zis ca renunt eu, dar le-am promis copiilor ca il aduc pe “Mos”… Am hotarat ca urmatoarea ora sa le spun ca nu-l mai aduc pe “Mos”pentru ca nu sunt cuminti… Culmea, in acea ora au fost cei mai cuminti copii… N-a mers, asa ca trebuia sa ma tin de promisiune. M-am hotarat sa iau cadouri din banii mei, dar salariul intra dupa serbarea lor… Eram dezamagita, foarte dezamagita pentru ca nu-mi place sa nu-mi tin promisiunile, mai ales fata de copii.
Seara, intrand pe net, un prieten m-a intrebat de vorba, pe messenger… si i-am povestit despre dezamagirea mea. M-a sunat si am discutat mai multe despre asta, iar in final mi-a zis: “Nu-i o suma mare, iti trimit eu maine, da-mi adresa!”. I-am dat doar numele si prenumele, oficiul postal si localitatea. Nu ma asteptam ca a doua zi sa ma sune si sa-mi zica: “Merg sa-ti pun banii la posta, daca mai e nevoie de alte date, te sun!”
Ei bine, acest OM, pe care nu l-am vazut niciodata, nici macar in poza, care pana acum este doar o voce la telefon si un ID de messenger, omul asta are un suflet, iar eu l-am comparat cu “Mos Niculae”, pentru ca  nu stiu cum arata fizic, nu-i stiu chipul, dar i-am cunoscut sufletul… exact ca si “Mos Niculae”, face cadouri si indeplineste dorinte… Mi-a indeplinit dorinta si mi-a dat posibilitatea sa-mi tin promisiunea fata de copii, exact in dimineata de “Mos Niculae”. Mi-a zis sa nu-i multumesc, a facut acest gest pentru copii… asa ca nu-i voi multumii, dar il voi aprecia si mai mult.
Si pentru ca mi-a trimis mai mult decat era nevoie, dupa ce am cumparat cadouri pentru toti copiii din clasa I F, din restul de bani am cumparat cateva lucrusoare si dulciuri, pe care le-am facut cadou celor 3 copii ai unei familii sarace.
Trebuie sa-i multumesc lui “Mos Craciun” (Dan Dobre – aka LUP), de la Kiss FM Giurgiu,pentru prezenta si prestatia de “Mos”, si il astept si luni la serbarea “pe uscat”, la sala de festivitati, pentru a aduce cadouri si acolo, dupa ce copiii il vor incanta cu poezii, pentru ca l-au indragit foarte tare.
…Si pentru ca suntem pe ultima suta de metrii pana la Craciun, va doresc sa vi se indeplineasca toate dorintele! Trebuie doar sa crezi si vei primi ce iti doresti!

dsc_5101