Archive for November, 2009

Oricine ai fi

Posted by on Saturday, 28 November, 2009

17

Oricie ai fi, te astept la capatul lumii,
cu toamna alergand prin suflet…
Oricine ai fi, langa tine, marea imi mangaie visele
si-mi alunga tristetea…
Oricine ai fi, in vis, inspir doar existenta ta
si alerg nebuna dupa tine, pe plaja pustie…
simt ploaia care spala urma soarelui de vara…
Oricine ai fi, sunt mult mai putin cand nu esti langa mine,
sa-mi mangai pleoapa si gandul cu umbra vantului de toamna…
Oricine ai fi, gandul ascunde dorinte dincolo de vise…
si rusinati ne ascundem de luna…
Oricine ai fi, traim lumi paralele
sub umbre reci si vechi de intuneric…
Dincolo de noi de abis.

cand blondele sunt nervoase

Posted by on Tuesday, 10 November, 2009

blonda

Nu ma dau in vant dupa masini, nu ma pricep la masini si nici nu fac diferenta intre modele, iar marca o cunosc doar dupa insemne… dar ceea ce nu-mi place la masini este claxonul. Urasc claxoanele la masini, mai ales daca sunt folosite in exces.
Azi mi s-a pus pata pe o blonda, o “pitzi”, trezita cu fata la cearsaf, care conducea un frumos “Peugeot”( nu stiu ce numar, ca nu ma pricep) rosu… care a reusit sa ma asurzeasca cu claxonul, la prima ora de curs. Nu stiu de ce claxona, dar era disperata, asa ca m-am dus furioasa spre fereasta sa vad ce se intampla… cineva blocase straduta pe care ea insista sa treaca cu masina, cand ar fi fost mai simplu sa dea cu spatele 50 m si s-o ia pe alta straduta…
M-a obsedat toata ziua claxonul blondei… imi pare si acum ca il aud, indiferent ce as asculta… si mi-am adus aminte de o povestioara, de acum 2-3 ani, a unui prieten virtual. Am cautat-o si o postez aici, desi nu i-am cerut permisiune, dar sper sa nu se supere… Merita citita :D


“Am avut o revelatie astazi. Sunt un potential ucigas! In intresectia D-na Ghica, o masina cu numar de Timisoara a oprit la culoarea galbena a semaforului. In spatele ei, intr-un Audi negru, o blonda gen “Pisoias, vreau si eu o masinuta. Imi cumpari si mie gigugiguguigiugu o masinutica?” a inceput claxoneze indignata, injurand atat de tare incat se auzea de afara. Si claxona, si claxona, si claxona…. Facea un halimai si genera o stare generala de stres…. Si claxona, si injura… Masina, lucru nemtesc, isi facea datoria: claxon cu plaman puternic. Si, pentru cateva clipe, am avut flash-uri in care m-am vazut ducandu-ma langa masina, spargandu-i geamul, inhatand halaciuga galbena de par si proptind-o violent de bordura. De 14 ori la rand. Din fericire pentru situatia mea sociala actuala si viitoare, cu cateva secunde inainte de a transform premonitiile in realitate, un tigan i-a dat un pumn in capota si i-a spus pe un ton ce a linistit curva high class instantly: “Hooo, faaa! Poate vrei sa te fut!”.Magie!Sunt absolut sigur ca o incercare de initia un discutie pe tema unui articol din Idei in Dialog (sau de provoca o reactie la ultima carte a lui Dan. C. Mihailescu) nu ar fi avut efectul minunat pe care perspectiva unui tigan gol a avut-o asupra ei. A tacut, si ea si calxonul nemtesc, a pus mainile crispate pe volan (doar ea, calxonul nemtesc ramanand la locul lui, sub capota) si a intepenit privind fix inainte. A fost unul dintre acele “the magic moments” din Bucuresti. Lumea a inceput sa se hlizeasca, masina de Timisoara a plecat neintelegand nimic nici ea, nici soferul ei, blonda in Audi a plecat cu a doua de pe loc si dusa a fost. Tot ce a ramas a fost replica nevestei tiganului: “Hai vrea tu, ma asta!!!”. “:)

NU poluarii fonice

Posted by on Monday, 2 November, 2009

tipa-350

Visez la o clipa de liniste… macar una. Dar pentru asta exista concediu si un loc linistit si lipsit de fitze, unde ma retrag pentru a-mi incarca bateriile.
Locuiesc in piata, in Piata Centrala, unde, chiar de esti surd tot ai sanse sa auzi ceva. Parca si musca bazaie mai tare in piata. Indiferent de anotimp, zgomotul este cam acelasi… In puterea noptii, cand somnul iti este dulce si visele incep sa incolteasca, auzi un strigat, dupa care incep altele: “ba, unde ti-ai parcat masina”, “Faneleeee, ce toneta ti-ai luat ma?”, “Nelule, ai venit de ieri? Cum merge piata?”. Asta se intampla pe la ora 4.00, cand vine taranul cu marfa, la oras. Se tipa ca pe batatura, asa sa simta oraseanul de la bloc, cat este taranul de gospodar… Apoi incep masinile, frane, un motor care se incapataneaza in fiecare dimineata sa porneasca (ma gandesc, uneori, ca omul vrea sa se razbune pe cineva, ambaland motorul ala in dusmanie)… Apoi suna ceasul din bucatarie, alarma de la telefonul meu, alarma de la telefonul sotului meu… Afara incepe cearta pe locurile de parcare, pe mesele de plastic… injuraturi care mai de care mai variate si pline de consistenta, o manea care va rula toata ziua, pana o invata toata piata sau ajunge sa te obsedeze… Ma integrez in zgomotele strazii si ajung la munca. La munca este cea mai mare poluare fonica, in sala de sport, 6 ore pe zi, suport tipetele a sute de copii, tipete care mi-au afectat intr-o oarecare masura auzul, astfel incat nu ma mai deranjeaza zgomotele puternice, cat ma deranjeaza cele soptite… Si cand crezi ca ai scapat de zgomotul de la munca si cel de pe strada, ajungi acasa si vrei sa ai macar o ora de liniste, sa recuperezi ce-ai pierdut peste noapte, dar vecinul din dreapta isi gaureste peretii, caci renoveaza apartamentul, pe scara, la etajul 2, un vecin isi pune cablu TV sau net… alta bormasina, vecinul din stanga are TV-ul dat la maxim si asculta “Taraf”… Vecinul de deasupra piseaza usturoi si ii tarsaie papucii pe gresie, cainele vecinilor de dedesubt este singur acasa si latra… Se lasa seara, vecinul inceteaza cu spartul si gauritul, stapanii cainelui au venit acasa, taranii isi strang marfa si se pregatesc de plecare… Ma bag in pat, sperand ca voi dormi linistita, macar pana se intorc taranii… dar, am uitat, locuiesc in Piata Centrala, la 50 m, in fata geamului este un Casino, unde incepe viata de noapte. Incep sa vina cocalarii si pitipoancele, cu masini care mai de care, fac cerculete in mijlocul pietii, iar pitipoancele se miorlaie si chicotesc atat de tare, sa se faca auzite.
Incerc sa numar oi, sa desenez cerculete imaginare in care sa scriu cifra 99 (parca asa am auzit la o emisiune psiho)… sau ce lectii am mai luat… In zadar mi-e somn de nu mai vad, daca urechile imi sunt invadate de zgomote.
Intr-un tarziu adorm, de la oi… de la cerculete…” Marineeee cum merge varza bre?”… V-ati dat seama, s-a facut iar dimineata… Curand incepe si campania electorala :(
Poluarea fonica face parte din viata, din cotidian. Pentru liniste exista concedii, iar daca nu esti snob si fitos, gasesti locurile care sa-ti satisfaca nevoia de liniste.