Archive for October, 2009

Stresul Vodafone

Posted by on Thursday, 29 October, 2009

1437611519_21816997e2

Am telefonul restrictionat pentru neplata, fireste…Vodafonul. Pot sa primesc, dar nu pot  sa apelez, iar mai nou imi trimit mesaje sa ma anunte ca imi pierd numarul. Pai da, eu sunt client fidel, de 11 ani, cu acelasi numar, cu inca doua abonamente pe numele si adresa mea, iar ei nu inteleg ca am si eu o perioada dificila din punct de vedere financiar.
Astazi am incercat sa negociez cu ei, pentru ca nu vreau sa-mi pierd numarul de telefon, pentru ca nu mi-am facut abonament la alta firma de telefonie mobila si pentru ca si eu i-am inteles atunci cand mi-au furat din minutele gratuite, cand n-a mers serviciul “cost control”, cand n-am avut semnal…si mai ales cand m-au purtat pe drumuri, de la politie la vodafone si invers, in loc sa se ocupe politia si ei de caz. Si pentru ca mi-am adus aminte de ce s-a intamplat cu doi ani in urma, am cautat intr-un blog mai vechi ce am postat atunci si postez aici.

Azi am terminat vanzoleala Politie-Vodafone,Vodafone-Politie… si am inceput sa ma linistesc si eu. Acum pot sa povestesc ce-am patit.
In urma cu doua luni primesc, pe langa factura de telefon Vodafone, o factura cu un abonament ISP, Vodafone dial-up Addict, abonat bebe55, cu suma de plata 61,75 RON… N-am dat importanta stiind ca eu am 10 ore gratuite pe dial-up free, pe care nu stiu sa le folosesc si nici nu ma intereseaza, asa ca nu m-am dus sa platesc, atata timp cat nu stiu despre ce e vorba.
In luna septembrie se intampla acelasi lucru, pe langa factura de telefon imi vine si factura ISP cu suma de 100,57 RON. Am platit telefonul in data de 27 sept, insa factura ISP nu… Am considerat ca nu trebuie s-o platesc fiindca nu stiu despre ce este vorba. Pe data de 31 septembrie, vrand sa-mi sun copilul sa vad unde este, constat ca am telefonul restrictionat. Imi intra doar serviciul plati. Am tastat cateva cifre pe care mi le indica robotul, apoi am asteptat sa fiu preluata de un consultant Vodafone… Si am asteptat si tot asteptat vreo 15 min, pana s-au indurat de mine.
Dupa prezentarile de rigoare am inceput sa le cer explicatii, de genul:
-De ce mi-ati restrictionat telefonul? Am platit factura acum 4 zile…
-Stati sa verific!… Si ma pune pe linia de asteptare, cu o muzica in ureche… si stau… si stau vreo 5 min.
-Am verificat, intr-adevar ati platit factura in valoare de 284,10 RON, in data de 27 sept.
-Ok, atunci ce se intampla? Stiti, mi-au venit si doua facturi la un serviciu ISP de care n-am habar, nu stiu ce-i cu el… in loc de nr. tel. scrie bebe55
-Stati sa va fac legatura cu un coleg de-al meu.
Astept, iar astept… aceeasi melodie in urechea mea stanga… mi-a amortit si mana…
-Alo! Buna ziua! Sunt Y,X-ulescu, de la departamentul plati, cu ce va pot ajuta?
-Carmen Sima, am o problema… bla, bla, bla, ii explic si lui acelasi lucru, imi mai pune intrebari, eu ii pun intrebari, in final:
-Bun, D-na Sima, eu va ridic restrictia, dar trebuie sa mergeti la politie, sa faceti o reclamatie/sesizare si atunci noi o sa va inchidem acest cont.
Politeturile de rigoare, inchid telefonul, peste cateva minute ma anunta ca restrictia a fost ridicata…
A doua zi telefonul functioneaza perfect… Spre seara, vreau sa aflu ce face copilul si sun, dar… surpriza, intru direct in serviciul plati. Mi se ridica sangele in creieri… imi vine sa bat pe cineva (lucru destul de ciudat la mine, care n-as da nici intr-o musca)… Incep acelasi traseu pe care il parcursesem cu o zi in urma… Acelasi dialog dar cu alte persoane, aceeasi solutie exista, sa merg la politie si sa fac, de data asta, plangere penala… Mi se promite ridicarea restrictiei… Se tin de promisiune, telefonul functioneaza… pana la o anumita ora, apoi dau iar de serviciul plati… Sa va mai povestesc ce s-a intamplat mai departe? Aceleasi lucruri care s-au intamplat si cu doua zile in urma, diferenta este ca am mers la reprezentanta Vodafone din Giurgiu, unde am cerut sa ma lamureasca ei, iar ei nu m-au lamurit, mi-au dat niste nr. de telefon, interioare ceva…
Am sunat, am asteptat cu aceeasi melodie in urechea mea stanga si cu nervii intinsi la maxim, sa fiu preluata de X si Y consultant Vodafone, am povestit la fiecare in parte aceleasi lucruri… In cele din urma am ajuns la domnul Contantin Bugaciu, care mi-a dat mai multe sfaturi, decat ceilalti, mi-a ridicat inca o data restrictia, dar mi-a zis ca trebuie sa merg la politie si pana vineri (05 oct) sa trimit un fax, la numarul care mi l-a dat, cu copie dupa buletin si numarul de inregistrare de la sesizarea facuta la politie.
A venit ziua de joi, 4 oct . In timpil orei primesc un mesaj de la Vodafone: “Termenul de plata a expirat. Pentru a beneficia de serviciile Vodafone si a evita penalizari de 0.5% pe zi va rugam sa efectuati plata. “.  Ma apuca iar nervii, astept pauza si sun la serviciul plati. Trec peste prezentari si ma infig direct:
-Ce mai am de plata? De ce imi tot trimiteti mesaje?
-Aveti telefonul platit, dar mai este cel de net…
-Da stiu, dar intai trebuie sa ajung la politie, chiar nu aveti rabdare? Mi s-a dat un termen pana maine… eu mai merg si la munca nu stau in drum de politie acum…
Fata a fost destul de rabdatoare cu mine, ce sa zic, nu s-a suparat pentru rabufnirea mea. Am hotarat sa merg la politie dupa ce termin orele.
Peste o jumatate de ora primesc alt mesaj: “Pentru a utiliza in continuare serviciile Vodafone, va rugam sa dispuneti de urgenta plata celor doua facturi scadente. Multumim.”  Sa mai zic ceva? Sa sun iar la departamentul plati? Cu cine sa mai ma cert? Am obosit!
In sfarsit o iau catre politie, cu taxiul caci este departe de scoala. Ajung. Nu stiu cui sa ma adresez, dar e bine ca sar ei sa te intrebe. Imi ia un domn politist sesizarea scrisa de mine si ma pune sa astept. Jenanta situatie, sa treaca pe langa tine parinti de-ai elevilor, care lucreaza pe acolo si sa te intrebe: “ce-ati patit d-na profesoara?”, iar tu sa explici la fiecare acelasi lucru (mai bine ma inregistram ca deja ma doare gura).
Domnul politist s-a intors destul de repede si ma poftit la D-nul Comisar sef, care ma astepta.
-Sarut’mana D-na Sima! Ce-ati patit?
Surpriza, d-nul Comisar sef ma cunoaste! Si eu il cunosc, i-am invatat baiatul sa inoate, numai ca nu stiam ca lucreaza aici. Ii povestesc ce s-a intamplat… ma trimite cu d-nul politist in alta incapere sa lamurim unele lucruri, sa-i mai povestesc inca o data ce s-a intamplat… apoi am plecat cu masina politiei la reprezentanta Vodafone. Acolo i-a interogat si pus sa verifice situatia mea la Vodafone. Baietii de acolo i-au dat ce date au putut sa-i dea, cam aceleasi pe care le stiam deja… Se pare ca cineva a semnat un contract, dar nu se stie de unde. Datele sunt confidentiale… Eu incerc sa-l conving pe politist ca mie imi trebuie doar un nr. de inregistrare, el sustine ca nimeni nu-mi va da pana nu se lamureste cazul.  Si uite asa… nu prea ne intelegem.
Ne intoarcem la sectia de politie, iar in drum spre sectia de politie primesc iar un mesaj de la Vodafone: “Termenul de plata a fost dapasit. Pt a evita inscrierea dvs la Biroul de Credite ca debitor, va rugam efectuati plata azi. Multumim,VODAFONE”. Ii citesc d-nului politist mesajul si ii spun ca e musai sa-mi dea un nr. de inregistrare ca nu vreau sa ajung la Biroul de Credite…
Ajungem la sectie si ma pune sa dau o declaratie de doua pagini (n-am avut de lucru si i-am zis ce banuiesc eu, pe cine banuiesc eu si m-a pus sa scriu tot). Intr-un final mi s-a dat si nr. de inregistrare, am pierdut si trei ore la politie, m-am plimbat si cu masina politiei, am platit si 100,57 RON, ca sa nu intru in Biroul de Credite, mi-am epuizat si toti nervii… Am obosit!
D-nul politist m-a chemat si marti, 09 oct, cu facturile de la cele doua telefoane cumparate, in luna iulie, de la o reprezentanta Vodafone din Dr. Taberei, din Bucuresti, telefoane cumparate la liber, fara a solicita si un abonament, dar unde mi s-a cerut buletinul si unde am semnat ceva, adica facturile… De acolo am crezut ca mi se trage toata problema.
Am mers si marti la politie… M-am plimbat iar cu masina politiei pana la Vodafone… S-a constatat ca, desi am trimis fax in data de 04 oct in atentia d-nului Constantin Bugaciu, dumnealui nu-l primise si nu-mi inchisese contul… Am mers inapoi la politie, dar nu stiu de ce… Am facut schimb de nr. de telefon cu d-nul politist, sa-l anunt ce raspuns imi da d-nul Bugaciu, daca mi-au inchis sau nu contul, de unde a fost facut, etc…
Am fost sunata spre seara de d-nul Bugaciu, care m-a rugat sa-i trimit copia dupa buletin si nr. de inregistrare de la politie pe mail, de la reprezentanta noastra, deoarece nu primise nimic prin fax. M-am conformat… Dupa jumatate de ora m-a sunat si mi-au zis ca acel cont s-ar fi facut dupa adresa mea de mail (dar nu m-au intrebat ce adresa de mail am), cu datele mele din buletin, m-a intrebat daca nu cumva copilul (nu-mi stie datele din buletin, iar buletinul este in permanenta la mine), daca folosesc acea adresa… Apoi mi-a zis ca mi-a inchis contul daca nu-l vreau.
Am sunat pe d-nul politist, pentru ca astepta raspunsul meu… Mi-a zis ca trebuie sa trec, intr-una din zile, pe la politie sa mai scriu doua randuri.
Am trecut azi, ca sa termin toata povestea asta care m-a obosit… Si am scris o pagina intreaga. A trebuit sa-mi retrag plangerea deoarece cazul s-a rezolvat.
Am obosit sa mai aflu cine era bebe55 ala, iar daca vreau sa aflu, trebuie iar sa merg la politie si sa umblu… Si d-nul politist este tare curios sa stie cine este.
Birocratia ca birocratia, dar ce trebuia sa ma poarte si pe mine pe drumuri? Eu trebuia sa depun doar plangerea, iar ei se ocupau de caz… Asa am participat si eu la ancheta.

Cosmar

Posted by on Saturday, 17 October, 2009

thumb_446_x_0_4954-93824-untitled1copy

O sala… da este o sala de sport… Ce caut aici? Aaaaa… cred ca am ora, dar unde sunt copiii?

Stau in mijlocul salii de sport si dintr-odata culorile alearga in jurul meu… roz, roz, galben, roz, roz, rosu, alb, verde, negru, negru, albastru, roz… un cerc de culori ce se invarte repede, repede… Unde sunt? Imi vine ameteala… Un glas de barbat imi striga:”dezbraca-te!” si rade libidinos… E mos libidinos… Mi-e rau… Ma prabusesc… Mosu vine spre mine ranjind si strigand “dezbraca-te!”… Brusc ma trezesc, inima imi bate tare, sunt transpirata… Deschid ochii… E intuneric si nici urma de mos libidinos. Incerc sa-mi revin… Ce-a fost asta? Ce-a fost cu visul asta? Cine era mosu? As vrea sa mai dorm, e doar 5.30, as mai avea o jumatate de ora la dispozitie… dar daca visez din nou? Daca ma dezbraca mosul? Ma duc la geam (se zice ca, daca te uiti pe geam imediat cand te trezesti, vei uita ce ai visat). E frig afara. Imi fac cafeau… Aproape ca am uitat de vis… 6.45, inca n-a rasarit soarele dar este o imagine interesanta afara… Deja mi-am revenit asa ca plec spre scoala.

La scoala intru in sala, incep ora… Alinierea, drepti, stanga-dreapta, dreapta-stanga… pas alergator… Sunt in mijlocul salii, copiii alearga imprejurul meu… si dintr-o data vad roz, roz, rosu, roz, albastru… Ma ia ameteala si caut disperata fluierul sa opresc alergatura… Imi aduc aminte de vis… Stiu cine este mosul, este mosul de la MICRO, trebuie sa-mi fac micro si sunt stresata ca va trebui sa ma dezbrac in fata mosului…

Am” ferasta”o ora, ma duc sa ma interesez ce este cu micro. D-na secretara imi zice acelasi lucru, ca ma costa 5lei si ca trebuie sa ma dezbrac… Ok! Ma dezbrac dar sa ma plateasca, privitul se plateste… O sa ma cert cu mosul cred, oricum eu n-am nimic, am toate, dar absolut toate analizele la zi, de ce sa mai ma radiez odata? Nu poate sa-mi dea o foaie stampilata? Sunt tare stresata!

La micro, mi se da un bon… si inca un bon: “asta este pentru micro si asta este pentru haine, dezbracati-va acolo ca vin imediat!”….Din nou imi aduc aminte de vis… Vine mosul, eu inca nu m-am dezbracat:

-Chiar trebuie sa ma dezbrac?

-Nu doamna ca este racoare…

-Dar nu are nimic?

-Eu stiu ca este o formalitate, pe cei cu probleme ii stim noi…

A fost ok…  si n-a durat decat 5 secunde!

…Sa te mai iei dupa ce spune lumea!…
:)

N-am stiut…

Posted by on Sunday, 4 October, 2009

summer-zandrew-remember1

N-am stiut ca visele pot muri, ca iluziile pot ucide…ca tacerea doare…
Am crezut ca pot visa si ca visele care se implinesc traiesc…a fost doar o iluzie, o amagire…De ce ma doare indiferenta? De ce ne place sa mintim? De ce dezamagim? de ce oamenii nu sunt sinceri pana la capat?…sau poate nu sunt niciodata…Poate sunt eu ciudata, atipica…pretind prea mult, cer intotdeauna adevarul…Sau poate Cioran avea dreptate cand spunea: “A trai inseamna: sa crezi si sa speri – sa minti si sa te minti”?

OneRepublic – Say (All I Need)

Posted by on Saturday, 3 October, 2009

Do you know where your heart is?
Do you think you can find it?
Or did you trade it for something
Somewhere better just to have it?
Do you know where your love is?
Do you think that you lost it?
You felt it so strong, but
Nothing’s turned out how you wanted

Well, bless my soul
You’re a lonely soul
Cause you won’t let go
Of anything you hold

Well, all I need
Is the air I breathe
And a place to rest
My head

Do you know what your fate is?
And are you trying to shake it?
You’re doing your best stance and
Your best look
You’re praying that you make it

Well, bless my soul
You’re a lonely soul
Cause you won’t let go
Of anything you hold

Well, all I need
Is the air I breathe
And a place to rest
My head

I said I all I need
Is the air I breathe
And a place to rest
My head

Do you think you can find it?
Do you think you can find it?
Do you think you can find it?
Better than you had it
Do you think you can find it?
Do you think you can find it?
Do you think you can find it?
Yeah, better than you had it (Better than you had it)

I said I all I need
Is the air I breathe
And a place to rest
My head

I said I all I need
Is the air I breathe
And a place to rest
My head

Whenever the end is
Do you think you can see it?
Well, until you get there
Go on, go ahead and scream it
Just say it