Archive for June, 2009

By my side

Posted by on Saturday, 27 June, 2009

Se pare că am un înger păzitor, responsabil cu încălzirea mea în timpul nopţii.
Mi s-a mai întâmplat odată… tot în vis, deşi îmi era frig în realitate. A apărut din senin, persoana dragă… Există o persoană dragă mie, am mai spus asta, care îmi dă linişte şi căldură. Apare în vis, atunci când îmi este frig… şi, doar cu o strângere de mână sau o îmbrăţişare, mă încălzeşte.
…Mi-era frig spre dimineaţă, poate mi-era frig doar în vis… A apărut din nou, era tot EL, persoana dragă… M-a îmbrăţişat… m-am cuibărit la pieptul lui, acolo unde este multă căldură. M-a ţinut în braţe atât cât am dormit… Mi-a fost cald şi bine şi am avut un somn liniştit. Nu m-aş fi trezit pentru a nu mă desprinde din braţele lui…
M-am trezit cu gândul la el şi cu o melodie  în minte… Se poate să aibe legătură cu trecutul, ceva/cineva din ’92… nu încerc să-mi explic ce se întâmplă, îmi place ce simt.
Melodia asta mă obesedază înca din vis.


In the dark of night
Those small hours
Uncertain and anxious
I need to call you
Rooms full of strangers
some call me friend
But I wish you were close to me

In the dark of the night
Those small hours
I drift away
When I’m with you

CHORUS
In the dark of the night
By my side
In the dark of the night
By my side
By my side
By my side
I wish you were here
I wish you were here

Here comes the clown
His face is a wall
No window
no air at aall
In the dark of the night
Those faces they haunt me
But I wish you were
So close to me
By my side
By my side
I wish you were
I wish you were

CHORUS

Those faces they haunt me
I wish you were so close to me
Yes I wish you were
By my side

Copacul

Posted by on Sunday, 21 June, 2009

Mulţi m-au întrebat de ce am schimbat tema blogului şi de ce am pus-o pe aceasta cu copacul…
În primul rând, am schimbat tema, pentru că vroiam un player mai mare de la RadioLynx, iar pe vechea temă nu se putea pune, în al doilea rând vechea temă începuse să mă sufoce, era ca un spaţiu închis, iar eu sunt uşor claustrofobă… nu-mi plac spaţiile înguste şi închise, iar tema aceea era un “spaţiu strâmt şi închis , fără viaţă”.
Am căutat, mult, o temă care să mă reprezinte şi care să fie aerisită…să simt “adierea vântului”… După lungi căutări, zile de căutări, asta mi s-a părut cea mai potrivită.
Cei care mă cunosc şi mi-au vizitat blogul mi-au spus că le place mai mult tema asta. Cineva mă intreba, zilele trecute, ce semnifică copacul acela?… De atunci m-am tot gândit ce semnifică copacul în general… mi-am adus aminte că am învăţat  la psihologie de “testul arborelui”, care se aplică mai ales copiilor… Este un test care se face copiilor în clasa I, încă din prima zi de şcoală, când învăţătoarea îi pune pe copii să deseneze un pom, un om, o casă şi un soare, iar în funcţie de desen, învăţătoare le descoperă personalitatea, relaţia cu parinţii, temperamentul, imaginaţia… Prin cunoaşterea acestora învatatoarei îi este uşor să lucreze individualizat.
Fiecare obiect reprezintă ceva din personalitatea copilului, prin locurile unde sunt plasate şi mai ales felul în care sunt desenate, mărimea lor şi culorile.
Dar să ne întoarcem la temă.
Dacă ar fi fost să desenez această temă, aş fi desenat copacul exact aşa cum este, în acelaşi loc şi în acelaşi fel (mă refer la coroană, ramificaţii, rădăcini). Aşa că, avănd “testul arborelui” deja învăţat, am încercat să descifrez ce ascunde arborele din tema mea.
Arborele, din punct de vedere psihologic reprezintă peronalitatea celui care l-a desenat, deci încerc să aflu ce fel de persoană era cel/cea care l-a desenat.
Pentru că arborele este aşezat în partea dreaptă a paginii înseamnă că această persoană are proiecţii legate de viitor, activism, extroversie, relaţia cu autoritatea paternală (optimism);  fiind în partea de jos a paginii reprezintă inconştientul, relaţia cu originea, cu pământul (fiecare copac este înrădăcinat în pământ), deci acolo este zona pulsiunilor, zona nostalgiei pământului.
Mergând mai departe, în colţul din dreapta jos, este pământul, ceea ce înseamnă: reprezentări legate de materie, de cădere, de infern…Analizând mărimea, observăm că este un copac mare, ceea ce reprezintă un entuziasm compensatoriu (compensează un anumit deficit)… Este un copac simetric, nu perfect simetric, dar nici asimetric… iar asta înseamnă că la aceasta persoană predomină logicul, raţionalul, controlul.
Este un copac bine conturat, asta arată perspectiva, iar în jurul lui este iarbă, ceea ce înseamnă nevoie de suport, iar după calitatea liniilor, să zicem că sunt linii îngrijite, înseamnă că persoana are un autocontrol ridicat.
În concluzie, ca să nu mai lungesc vorba şi să devin plictisitoare (oricum am fost până acum), copacul din tema mea, analizat din punct de vedere al psihologului arată cam aşa: arbore mare, frunziş des, marginile frunzişului sunt fine, adeseori rotunjite, cu deschideri, iarbă în jurul copacului (nevoia de schimbare şi de contact)… toate acestea arată o persoană extravertită.

tutorial29
Copacul este recunoscut universal ca un simbol al vieţii. Conţine forţa vie, energia, deoarece leagă pământul de cer, stablieşte legătura dintre om şi Dumnezeu şi este venerat în toate culturile pentru această calitate.
Copacul stabileşte şi legătura dintre generaţii(arborele genealogic).

Ceva din mine cauta ceva

Posted by on Thursday, 18 June, 2009

Astă seară am ascultat poezie în “Casa Poetescu” la Radio Lynx şi pentru că îmi place foarte mult o poezie a lui Ionuţ Caragea, recitată de Vanda Florea, am primit-o ca dedicaţie din partea a două persoane… E o poezie care, cumva, mă reprezintă. ;)

Muse – Starlight

Posted by on Monday, 15 June, 2009

Am aflat, în cele din urmă cine cântă melodia asta… am tot auzit-o dar nu ştiam cine o cântă :)

…şi dacă nu vă place nu mă interesează, mie îmi place :)

Far away
This ship is taking me far away
Far away from the memories
Of the people who care if I live or die

Starlight
I will be chasing a starlight
Until the end of my life
I don’t know if it’s worth it anymore

Hold you in my arms
I just wanted to hold
You in my arms

My life
You electrify my life
Let’s conspire to re-ignite
All the souls that would die just to feel alive

But I’ll never let you go
If you promise not to fade away
Never fade away

Our hopes and expectations
Black holes and revelations
Our hopes and expectations
Black holes and revelations

Hold you in my arms
I just wanted to hold
You in my arms

Far away
The ship is taking me far away
Far away from the memories
Of the people who care if I live or die

But I’ll never let you go
If you promise not to fade away
Never fade away

Our hopes and expectations
Black holes and revelations
Our hopes and expectations
Black holes and revelations

Hold you in my arms
I just wanted to hold
You in my arms
I just wanted to hold

Obiceiuri româneşti- Căluşul

Posted by on Sunday, 7 June, 2009

De două dimineţi mă trezesc în strigătele şi dansul căluşarilor, că, deh, sunt “Rusaliile” sau “Moşii de vară”…iar dacă ieri m-am grăbit să ajung la examen(decizie de ultim moment) , azi am fotografiat căluşarii ;)… şi m-am informat despre acest obicei, aşa că vă informez şi pe voi.

img_0111

“Obiceiul Căluşului cuprinde astăzi aspecte ale credinţei în existenţa Rusaliilor (spirite rele feminine) şi ale cultului unui străvechi zeu cabalin, acest fapt reieşind din numele obiceiului: Căluş, Căluşari, Căluţ sau Călucean. Unele piese poartă şi ele denumiri adecvate cum ar fi căluş sau cal, dansul prorpiu-zis imitând şi el, de altfel, tropăiturile acestui animal. Totodată, este şi un prilej de venerare a strămoşilor, sâmbata de dinaintea Rusaliilor fiind cunoscută şi sub denumirea de Moşii de vară. Ceremonialul Căluşului este complex şi ascunde taine care cu greu mai pot fi desluşite în zilele noastre.
img_0118

În sâmbăta de dinaintea Rusaliilor, sau chiar de Rusalii, dis-de-dimineaţă, Căluşarii, însoţiţi de lăutari, se duc într-un loc tainic din moşia satului. Se îmbracă în straie obişnuite, dar au cu ei şi costumele şi beţele specifice, cu excepţia ,,Mutului” care este personificarea Căluşului (al zeului cal şi protector al cailor). Vătaful duce şi o prăjină de 4-5 metri, o năframă albă, panglici, aţă roşie din care se va face steagul Căluşarilor. La taina cea mare a naşterii Căluşului (Legatul Căluşului) nu asistă decât Căluşarii, lăutarii fiind îndepărtaţi de locul respectiv. Este momentul când se face ciocul Căluşului dintr-un lemn răsucit sau cioplit, în forma unui cap şi gât de cal. Acesta se îmbracă într-o piele de iepure în care se pun diferite plante de leac, dar şi nişte aţe cu măsura Căluşarilor. Acestia depun jurământul de credinţă şi sunt iniţiaţi în noul rol prin săritul peste Căluş. Ei se salută zicând ,,Halai şa!” sau nechează precum caii, mestecă usturoi pentru a fi protejaţi împotriva spiritelor rele şi mai ales a bolilor lăsate de hidoasele babe Rusalii.

Ceata se deplasează pe la casele oamenilor şi începe un dans fascinant, care imită mişcările calului. Pe parcursul dansului, ciocul este purtat în traistă sau în braţe numai de către ,,Mut” sau Vătaf. Spectatorii nu îl pot privi decât pentru câteva momente în care li se arată capul scos din traistă.
img_0121

Principalul protagonist al spectacolului este Mutul, care face tot felul de giumbuşlucuri, merge în mâini, execută diferite acrobaţii, nu ascultă de vătaf, îi pedepseşte simbolic pe cei care nu dansează bine, glumeşte cu cei din public. Căluşarii colindă în acest mod tot satul până la apusul soarelui.

În unele zone, obiceiul se sfârşeşte marţea, când are loc spargerea Căluşului. Căluşarii se duc apoi şi îngroapă coicul într-un loc ascuns şi abia peste un an îl mai scot la lumină, cu ocazia unui nou legământ.

Deşi iniţial s-a crezut că originea obiceiului se află în dansurile militare romane, ulterior specialiştii au căzut de acord că este vorba de un obicei de origine traco-getică.

Căluşarii (bărbaţii cei mai agili şi mai puternici din sat) au un rol important în cadrul comunităţii. Ei reiau în mod simbolic viaţa zeului cabalin şi săvârşesc rituri de vindecare a persoanelor îmbolnavite de Rusalii şi de alungare a spiritelor rele.

img_0123

Reblog this post [with Zemanta]