Archive for January, 2009

O carte pe luna- Parfumul

Posted by on Friday, 30 January, 2009

“Îţi poţi închipui, cititorule, o lume formată numai din parfumuri, duhori, miresme? Îţi poţi închipui un om care nu cunoaşte viaţa decât mirosind-o? Ţi-ai dat seama că vechiul şi noul se pot distinge prin miros, că orice cută a trupului tău e un receptacul de miresme şi că totul în lume are o amprentă olfactivă? Ştii că fiecare om este un parfum inconfundabil, că parfumul tău te poate face anonim sau irezistibil?
A fost odată un bărbat care a descoperit în distilăria trupului său un parfum trecător pe care voia să-l stapânească pentru totdeauna: parfumul de tânară femeie.”

Este istoria unui criminal în serie, Jean-Baptiste Grenouille, care trebuie să ucidă 25 fecioare pentru a le fura parfumul. Ultima victimă este, bineînteles, cea mai frumoasă şi cea mai protejată, tatăl ei chiar îndepartând-o de Grasse, oraşul în care se produceau crimele. Era în vârstă de saisprezece ani şi se numea Laure Richis.

…este vorba de cartea pe care am citit-o cu sufletul la gură(carte  primită de la o prietenă,care ştie că eu am o problemă cu mirosurile  ), carte care m-a captivat,deşi traducerea mi s-a parut defectuoasă…carte cu pasaje scârboase,dar si pasaje interesante…Se numeste “Parfumul” de Patrick Suskind.Merită citită!
Eu îmi doresc să văd filmul;)

În gând

Posted by on Thursday, 29 January, 2009

Mi-e gândul la tine,

Când frumos îmi vorbeşti…

Să te pot strânge-n braţe

Când departe îmi eşti.

Să mă mângâi îţi place…

Să te mângâi aş vrea.

Aş veni lângă tine,

Tu în schimb ai pleca…

Şi rămân iar cu gândul

Departe în zori…

Poate mâine e soare?

Astăzi sunt nori…

PS. Pentru cine nu ştie, din când în când mă chinuie talentul:D

Norii

Posted by on Wednesday, 28 January, 2009

Întotdeauna m-au fascinat norii, formele lor, mişcarea lor…când eram copil şi aveam mult timp liber, îmi imaginam tot felul de poveşti privind norii şi îmi doream să trăiesc acolo sus, deşi am rău de înaltime.
Aveam 4 ani când parinţii mei s-au mutat din Braşov în Alexandria şi ne-au adus şi pe noi, pe mine si pe sora mea, de la ţară…era pentru prima oară când vedeam un apartament de bloc, cu baie, cu balcon la etajul 3…mi-era frică, dar totodată mă fascina balconul, pentru că eram mai aproape de cer, vedeam norii mai bine…
Dupa un an, la scara vecina s-a mutat o familie, colegi cu parinţii mei, care aveau 2 copii, un băiat mare de 14 ani si o fată de-o seamă cu sora mea, adică mai mare cu un an ca mine…pe fata o chema Natalia, iar parinţii o strigau “Nataliţa”…nu îmi plăcea de ea, era foarte urâtă, osoasă, cu părul blond-şaten şi aspru ca de capră, avea tenul alb si cu mulţi pistrui şi un nas borcănat…era răutacioasă şi egoistă…într-o dupăamiază de vară, ne jucam impreună , cu păpuşile, în spatele blocului pe preş…pe cer erau nişte nori frumoşi, ca nişte prinţi şi prinţese, castele…iar eu mă apuc şi povestesc despre pasiunea mea pentru nori şi începem să ne imaginăm tot felul de forme şi creaturi cu ochii aţintiţi spre cer…de atunci a început să mă intereseze “Nataliţa”, pentru că mi-a spus secretul ei, mi-a zis că ea are “o bucată de nor” acasă, pe care o ţine într-o cutie de metal…degeaba am insistat, cu lacrimi in ochi să mi-o arate şi mie, a gasit multe scuze, că nu are cheie, că n-o lasă mama ei să ne arate si nouă…m-am dus acasă plângând şi spunând că vreau şi eu “o bucată de nor cum are Natalia”…maică-mea a început să-mi explice ce sunt norii şi că nu se poate să iei o bucată de nor, că Natalia m-a minţit doar ca s-o bag in seamă şi să mă joc cu ea…dar eu tot credeam că Natalia are o bucată de nor, iar bucaţica aia trebuie sa fie moale, umedă şi să miroasă a ploaie…nu mai mă jucam cu Natalia, deşi ea venea tot timpul să mă amăgească zicându-mi: “dacă te joci cu mine poate îţi arăt bucătica de nor”…Ştiam că mă minte, ştiam că nu mi-o va arăta niciodată, dar n-o credeam că bucăţica aceea de nor e dulce, asta nu puteam să cred.
Vacanţele de vară mi le petreceam la ţara, la bunicii din partea mamei…acolo puteam privi cerul cât e ziulica de mare şi pe la 6 ani începusem deja să le spun bunicilor când o să plouă…aveam semnele mele…erau nori trecători, care nu prevesteau ploaia, din care eu îmi cream poveşti, erau nori care îmi aduceau in nari miros de ploaie şi atunci ploua(am simţul olfactiv foarte bine dezvoltat).
Îmi aduc aminte, cred că aveam 7 ani, eram la ţară, stam cu mamaia în curte pe un preş, ea cosea ceva , iar eu priveam norii şi deodată îi zic:
-O să vină ploaia, ploaie de-aia care umple şanţurile…ne laşi să alergăm prin şanţuri după ce se opreşte?
Mamaia s-a oprit din cusut, s-a uitat pe cer şi mirată m-a întrebat:
-De unde ştii c-o să vina “ploaia care umple şanţurile”?(este vorba de ploaie torenţială)
-Păi miroase a ploaie şi a pământ ud…şi uite acolo la casa din faţă…vezi “carul cu boi”?
-Ce car cu boi vezi tu copilă?
-Carul ăla…înainte să vină “ploaia care umple şanţurile”, acolo sub streaşina casei se “pictează” aşa cu apă un car cu boi, uită-te mai bine să vezi(era imaginaţia mea,dar şi acum văd cu ochii minţii “carul cu boi”). Se uită mamaia, nu ştiu dacă vedea ce văd eu, dar mă aproba căci în următoarele minute începea ploaia…”ploaia care umplea şanţurile”.

E CRIZĂ…ŞI E MULTA!

Posted by on Saturday, 24 January, 2009

Odată cu anul 2009, a început să se folosească tot mai des cuvântul „CRIZĂ”… Am început să cred că este cuvântul cheie, făra el nu se mai poate trăi…

Într-una din zilele trecute am luat taxiul pentru a ajunge în timp util la muncă. Am ales taxiul după tariful scris pe uşă(1,5lei/km,1,5 lei pornirea), făcându-mi socoteala câţi km sunt şi câţi bani am… Am ajuns cu bine la muncă, aşa că l-am întrebat pe taximetrist cât face…

-7 lei!

-7 lei?cum aşa?s-au înmulţit kilometrii?

-Ştiţi… cu criza asta…

E criză? Să mori tu!… Şi e multă să ajungă la toată lumea? gândesc intrigată…

-Păi, e criză? Eu am citit pe uşa tariful, că altfel nu urcam…

-Ştiţi cu criza asta…

-Nu pot să dau atâţia bani… nu am şi chiar de-aş avea n-aş da… Dacă fac socoteala eu plătesc un km jumate în plus… 1,5lei/km X 2 km= 3,0 lei, corect?

-Corect! dar…

-Plus 1,5lei pornirea =4,5 lei… Corect?

-Corect! dar…

-Hai, 5 lei… îţi mai lăsam eu încă un leu… deci 6 lei cu totul, dar 7 lei… un km jumate in plus?

-Aveţi dreptate!

Îi dau 6 lei, ca atât aveam disponibil şi intru grabită în şcoală… Sunt în criză de timp… deci şi eu sunt în criză…

Încep munca, însă după 10 minute, vine domnul administrator şi-mi stinge luminile zicându-mi:

-Ce nu vezi? E lumină afară, se vede… aici se consumă cel mai mult curent…

-E încă semiîntuneric, nu se vede foarte bine… am nevoie de puţin mai multa lumină… copiii au nevoie de lumină…

-Trebuie să facem economie… e criză!… foloseşte mai puţine neoane!

Ok, o să folosesc mai puţine neoane… doar şirul din mijloc… Dacă stau bine să mă gândesc aş putea să reduc ora la 30 minute… O să propun asta in Consiliul Profesoral… Începerea orelor la 9.00, scurtarea orelor la 30 minute, a pauzelor la 5 minute, pauza mare de 10 minute… şi atunci am face o foarte mare economie de curent electric… n-am mai aprinde nici un bec… Dar ar putea să ne sară parinţii în cap(copiii ar consuma mai mult curent acasă), că deh şi ei or fi în criză… Mai târziu aflu de la secretariat că din cauza crizei trebuie să vin cu coala de acasă, ca să trag ceva la xerox(nu mai au voie să ne dea coli pentru cereri iar adeverinţele se plătesc)… E criză!

Spre casă intru într-un market să mai cumpăr un şampon şi o mască de păr. Plătesc şi aştept să-mi pună produsele în pungă… dar nu se întamplă lucrul ăsta. Cer o pungă, iar vânzătoarea îmi arată un afiş:”DE AZI PUNGILE SE PLĂTESC”… te pomeneşti că tot din cauza crizei…

-Dar de ce? Ştiam că punga nu costă, doar nu e prima dată când cumpăr de aici… cum să plec cu produsele în braţe?

-Ştiţi, e criză… aşa a zis patroana, de azi se plătesc şi pungile.

-Te pomeneşti că de mâine trebuie să plătesc şi aerul pe care îl respir în magazin?…

Cumpăr şi punga şi plec, crizată deja de atâta criză… E criză… peste tot e numai criză, cum de n-am văzut?

Mă iau cu treburi prin casă ca să uit de criză. Mă apuc să mai gătesc ceva de mâncare… Dintr-o dată simt înţepături puternice sub coaste, în partea dreaptă… dureri cumplite… Pun mâna pe telefon şi sun o prietenă medic. După ce îi spun ce am mâncat şi ce am băut îmi zice:

-Ai făcut o criză de colică biliară!

-Iar crizăăăă?

-Ai mai făcut altă dată?

-Nuuuu, scuze, dar am auzit astăzi cuvântul ăsta de 100 de ori… cred că de acolo mi se trage…

O zi de criză… am avut o zi de criză şi aşa vor fi toate deacum în colo… Nu mai putem trăi fără cuvântul CRIZĂ… Toată existenţa noastă se leagă de el… Criza e aerul pe care il respirăm, e apa pe care o bem… criza e însăşi existenţa noastră…

Vă doresc CRIZĂ placută în continuare!

Vă las acum ca sunt in CRIZĂ de timp!

Eu si domeniul meu

Posted by on Saturday, 24 January, 2009

În sfârşit am si eu “casa mea”,”domeniul meu”…aşa că încep prin a mă prezenta cumva…sper s-o fac bine:)

Sunt Carmen…Sima Carmen!

Îmi place:răsăritul de soare…sau tot ce înseamnă început,îmi place ploaia în zilele libere(pe care nu le prea am),iubesc marea…şi-mi place înghetata cu nuci si arţar,îmi place să visez cu ochii deschişi…îmi place să fac cadouri…

Nu-mi place:singurătatea deşi,câteodată o caut;nu-mi place aglomeraţia,deşi mă pierd prin mulţime uneori…nu-mi plac îngradirile de nici un fel,nu-mi plac discotecile,cluburile si restaurantele(ma mir cum am rezistat la nunta mea)…nu-mi place ziua mea…

Sunt dependentă de ceas şi de apă…
Mă fascinează norii şi mă tem şi am emoţii de câte ori de deschide o uşă.
Gândesc foarte mult,prea mult până iau o decizie(lucru destul de ciudat la o femeie),şi de cele mai multe ori o iau pe ce proastă sau renunţ;

NU DAU ŞPAGĂ!niciodată,încerc să-mi rezolv treburile pe propriile-mi puteri şi cu pregatirea mea.
N-am imaginaţie(doar idei)
Îmi place să citesc,câteodată îmi fac şi timp sa citesc…îmi place Nichita Stănescu,iar cartea mea de suflet este “Pânza de păianjen”-Cella Serghi…

Cu 18-20 ani în urmă, când cochetam şi eu cu scrisul, mi-am propus ca la vârsta de 40 ani să încep să-mi scriu viaţa(consider că la 40 ani am trăit destule, poate nu tot ce mi-am dorit, dar cu sigutanţă lucruri pe care nu le pot uita).
…În rest sunt veselă, tristă, încăpăţânată, ambiţioasă, foarte corectă şi exagerat de sinceră…un om…EU.