Carmen Sima | Blog

Sunt câteva amintiri care mă răscolesc de câteva zile…din momenul când am aflat că a plecat, pentru totdeauna, dintre noi…TATA. Poate că nu m-am gândit niciodată că-l voi pierde… Ne vedeam de 2-3 ori pe an, la evenimente frumoase, Crăcuin, Paşti…nuntă sau botez. Ultima dată ne-am văzut de Paşti, atunci mi-a spus cu regret, dar nu l-am luat în seamă: “mă doare sufletul de tine că eşti departe şi singură printre străini“… aşa a fost şi el, o viaţă întreagă departe de părinţi, fraţi, surori, dar a avut familia aproape…
Îmi aduc aminte cum îi căutam tot timpul în geantă, când se întorcea de la muncă, ştiam că are totdeauna ceva fructe verzi, după care eram înnebunită…Tata mi-a dat primele lecţii de înot în râul Vedea, când mergeam la plajă, m-a învăţat să perscuiesc… Toate concediile le-am petrecut împreună, la mare sau la munte şi ţin minte cum, în ultimele zile din concediu, când bani nu prea mai erau, scotea 100 lei, pe care îi avea tot timpul de rezervă.
Îmi aduc aminte cum se juca cu noi când eram mici… ne suiam pe spatele lui şi ne plimba prin casă sau ne dădea “uţa” pe picioare. Au fost multe clipe frumoase pertecute alături de tata…
De 1 Mai, în fiecare an, după defilare sau ziua muncitoare, care era atunci, mergeam la pădure… tata făcea grătarul, frigea mici şi alte cărnuri, iar după ce terminam de mâncat juca fotbal sau mergea cu noi la leagăne şi bărcuţe… Anul asta, de 1 Mai, ne-a părăsit pentru totdeauna.
A fost un tata bun, un om foarte muncitor şi apreciat… şi-a dorit o casă la ţară, a avut-o dar nu s-a bucurat de ea decât 2 ani.
Adio, tată!
Dumnezeu să te odihnească!

…Deja mi-e dor de tata

6 Responses to “Tata”