De sănătate

Saturday, January 30, 2016 Posted by

- Ţi-e „inima mare”!… aşa mi-a zis medicul azi…
- Nu-i de mirare, de bunătate mi-e mare…
mi-e sufletul plin, după caz… i-am zis…
dar m-a contrazis…
mi-a zis că pun prea mult la suflet şi ar trebui, niţel,
să fiu mai indiferentă…
să cern ce pe cel bun de mişel…
că nu-i bine să mă consum pentru vorbe şi fapte…
care nu-s ale mele… care-s spuse deşarte…
Oameni răi şi cu sufletul gol
sunt cât vezi, cât socoţi…
Oameni buni la suflet… sunt la modul minor.
Pe ei te bazează, de vrei să trăieşti,
De apleci urechea şi te consumi… o mierleşti!

vis

Tuesday, December 8, 2015 Posted by

Vis

Un vis de iarna
mi-aduce in dar
o amintire de vara
prinsa-n chenar

O adire de vant
ratacind prin vazduh
bratele tale calde
cu drag ma cuprind

Cu zambetu-n ochi
ma privesti si-mi soptesti
… in soba ard lemne,
tu imi spui povesti…

Despre printi si printese,
zmei si castele.
E noapte de iarna…
Afara ninge cu stele.

De dor…

Wednesday, November 25, 2015 Posted by

De dor mi-e sufletul plin,
Când mă trezesc dimineaţa,
De-o vară şi de cer senin
În zori să alunge ceaţa.

De foşnet de toamnă şi ploi
Mi-e mintea-nţesată de-o vreme,
Mi-e dor să mai fiu iar copil
Să fug de griji şi probleme.

De iarnă n-am vreme acum,
Aştept cu nesaţ primăvara,
În miresme de iarbă şi flori
Să mă trezesc dimineaţa.

De tine mi-e dor şi de noi…
De vremuri cu soare-n priviri,
Scrisori scrise-n grabă, timid…
Şi de vise-mpletind amândoi.

De gânduri pierdute-n neant,
Rătăcind prin noapte cuminţi.
Mi-e dor de castanii din parc,
De mâna ta peste ochii mei trişti.

De mare şi valuri mi-e dor,
De scoici risipite-n nisip…
De ochii ce mă priveau cu drag
Când aveam o bucată de timp.

De stele şi de cer senin,
Mi-e dor de luna privind dintre nori,
Când braţele tale cu drag mă cuprind
În nopţile pierdute în zori.

Au rămas amintiri din trecut
Sub castanii bătrâni şi tăcuţi,
Aş trăi tinereaţea de atunci…
N-am ştiut cum să-ti spun „ mai rămâi!”

cand pleci…

Saturday, January 31, 2015 Posted by

 

summer-zandrew-remember1

Cand pleci sa muncesti in alta tara, singur, fara familie, cateva luni sau ani, intoarcerea acasa este mult asteptata, dar tot ce inseamna “acasa” nu-ti mai apartine, nu mai este acelasi lucru, nu mai sunt aceleasi sentimente… prietenii nu-ti mai sunt aceiasi, pentru ca nu-i mai vezi la fel, nici familia nu-ti mai este ca inainte, copiii au crescut, au suferit, au sperat, s-au resemnat… tu ce-ai realizat?… doar o distanta intre toate astea, ai pierdut momente fericite sau triste, realizari sau esecuri ale familiei tale, ai pierdut evenimente din tara ta… timpul nu-l mai poti da inapoi, te-ai rupt de toate astea, iar “ata” o data rupta, chiar daca ii faci zece noduri, nu va mai fi atat de rezistenta… fiecare isi va urma drumul pe care l-a ales in lipsa ta, bun sau rau, iar la final vei ramane singur, uitat, izolat… atunci iti vei da seama unde, cand si cat ai gresit si nu-ti mai ramane decat sa-ti asumi faptele si sa suporti consecintele.

mi-e dor…

Saturday, October 5, 2013 Posted by

M-am trezit în zori cu vise-ncurcate printre gene și cu gânduri înecate-n șoapte calde de vară… și am rămas așa, nemișcată, minute în șir, așteptând să se întâmple ceva… și-n așteptarea asta absurdă m-a cuprins dorul… M-a cuprins o moleșeală bizară, amestecată cu nostalgie… Mi-e dor… Nu știu de ce sau de cine, nu știu pâna când. O clipă am crezut că e doar o frântură de vis… Dar nu… Mi-e dor și mie, nu doar viselor mele purtate în atâtea locuri în vara asta plină de lumină. Mi-e dor de… dimineți cu răcoare și miros de mare…mi-e dor de graba cu care-mi arunc privirea în oglindă, dimineața, înainte să ies din casă… mi-e dor de glasurile subțiri de copii jucându-se în parc… mi-e dor să-mi las privirea să alunece dincolo de gânduri, fără ca nimeni să știe ce se ascunde în ea; mi-e dor de ploaia repede de vară șiroind pe geamuri și de chipuri străine care mi s-au întipărit cândva în suflet… de îmbrățisări calde în nopți de vară… Mi-e dor de… A fost de ajuns să rostesc în gând vara, rar și apăsat, ca pe un nume pe care îl porți mereu în amintire, dar pe care te încăpățânezi să nu-l rostești niciodată cu glas tare, pentru a nu-l uita. … A trebuit să vină toamna ca să-mi aștern din nou gândurile…gândurile mele, amintirile de astă vara… o vară grea, încărcată, obositoare, incitantă, sentimentală, întunecată, luminoasă… dar în final cu reușite, emoții, realizări și cu sănătate…și a venit toamna și odată cu ea ploaia… ploaia toamnei din mine… o perdea de nori așterntă peste sufletul meu… nori de dor, de tristețe, de dejnădejde, de dezamăgire… o ploaie de sentimente contradictorii… Niciodată nu mi-a plăcut toamna cu ploiele ei reci!… Iubesc ploile de vară și curcubeul… toamna îmi aduce întotdeauna aminte cât de mult doare dorul… mă doare atât de tare că o să uit vara din mine, marea cu amintirile, sentimentele și emoțiile ei… Mi se așterne toamna în suflet și pe tâmple și-mi vine să strig, să țip, să urlu… dar nu e nimeni să mă audă… Mi-e tristă toamna și pustie… și simt nevoia de îmbrățișare, de căldură… mi-e dor de mare, de clipele calde, de întuneric luminat de stele și de luna plina… rămân doar amintiri care se sting peste timp… mirosul fatidic de frunze moarte îmi înțeapă nările, ici-colo câte o castană cade, țopăie în salturi mici înaintea mea, făcându-mi parcă în ciudă… încerc să-mi adun gândurile și amintirile, într-un sfârsit de septembrie trist și ploios și mult prea departe de vara mea… M-am trezit în zori cu vise-ncurcate printre gene… rămân cu toamna care mă desparte de… mine…